Until

12 - Te iubesc

Am nimerit împreună cu Lorin casa și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă schimb, eu prima fiindcă a trebuit să cer unei vecine niște haine bărbătești, pentru Lorin, doar nu aveam în casă. Era o femeie care își vedea de ale ei, așa că nu m-a întrebat de ce am nevoie de ele. Cand m-am întors, Lorin era tot cu hainele ude pe acesta și se uita pe geam. Probabil la lună sau asculta ploaia. L-am privit fără să-i spun că am sosit și am devenit roșie la chip. ERA AICI. NU PENTRU PRIMA DATĂ, LA MINE. PUTEA SĂ SE ÎNTAMPLE ORICE ÎNTRE NOI ȘI CHIAR ÎMI DOREAM SĂ NU TREACĂ NOAPTEA REPEDE. SĂ MAI PLOUĂ, CA SĂ NU PLECE DE LANGĂ MINE : 

-Am găsit haine. 

Îi zic în cele din urmă și se întoarce spre mine cu fața. Dă din cap, semn că a auzit și că nu vorbesc singură și cand să înaintez spre acesta, îi aud vocea răgusită : 

-Nu s-a oprit. DACĂ NU PLOUA TARE,NU MAI RĂMANEAM. 

-Este în regulă, nu te pot lăsa să pleci pe vremea aceasta! Te rog să înțelegi. 

-Ce a zis persoana care ți le-a împrumutat? mă întreabă, după ce apucă hainele și se uită la ele încruntat. Eu mă uit în schimb la chipul lui și încerc să mă adun, însă nu pot să am control asupra a ceea ce simt pentru LORIN: 

-Nu și-a băgat nasul. Cred că este mărimea potrivită? 

-Nu sunt sigur. Unde este toaleta? 

-Mă poți urma, îți arat eu. 

Zic fericită și chiar apăs pe întrerupător, pentru Lorin. El intră nesigur în baie, se uită o clipă spre mine și înainte să închidă ușa, îi spun zambind : 

-Simte-te ca la tine acasă. Poți să faci tot ce dorești. 

-TOT? ni se întalnesc privirile și înainte să mă explic, ori să scot un sunet, începe să râdă spre uimirea mea și se sprijină de ușă cu trupul, fiind aplecat spre mine : 

-Vreau să spun că am chef de o baie. Caldă. 

-SIGUR CĂ DA! Eu o să văd ce am de mancare. NU TE VA DERANJA NIMENI. 

-Mulțumesc,serios și sincer, CELIA. 

Lasă Lorin vocea jos, eu simt cum inima îmi bate în piept și mai tare și vreau să-l iau în brate, dar mă opresc. Mă voi uda din nou și nu am alte haine la îndemană, să mă schimb. NU VREAU SĂ PIERD TIMP CAUTAND HAINE DRĂGUȚE, VREAU SĂ-L PETREC ALĂTURI DE LORIN: 

-Nu trebuie să-mi mulțumesti. 

-Ba da,sigur că trebuie. Nu înțeleg de ce îmi acorzi atata atenție. 

Mă ținteste cu privirea,mă blochez pe moment și Lorin mă cercetează în tăcere. Știu că este un moment tensionat pentru mine, poate nu doar pentru mine și zambesc rusinată: 

-Îmi fac doar datoria.Nu sunt ca restul. Nu pot să fiu și nu am fost niciodată. 

-Asta știu. mă aprobă Lorin și mă uit în ochii lui, se pare că nu am avut vedenii. Chiar are o culoare închisă a ochilor, un căprui pe care nu l-am mai întalnit pană acum. Înghit în sec, Lorin se îndreaptă de spate și închide ușa fără alte cuvinte. 

A fost atat de aproape. 

Îmi duc mana la inimă și mă îndepărtez, ba chiar mă ascund în dormitor minute bune și stau pe marginea patului. CE TOT ESTE CU MINE? El nu caută iubirea, niciodată nu m-ar accepta și nu cred că sunt ce vrea : 

-Mă doare.Însă. 

Vorbesc singură, mă uit în oglindă la mine, se pare că nu mi-am uscat părul și trag aer în piept. Ar trebui să mă zvant, dar nu pot să trag de timp în zadar. Mă las pe locul doi, intru în bucătărie și încep să pun mancarea pe farfurii, folosind chiar și boluri, fără să știu ce îi place să mănance. Îngheț încă o dată, de ce mi se pare atat de normal ce se petrece?Am impresia că Lorin este sotul meu și că este doar o altă zi din viața noastră. DAR NU ESTE REALITATEA SPRE DISPERAREA MEA: