Tentatia Războiului, Nebunul De Alb - Cartea I

Capitolul 13

Robert

Localul era gol și prea liniștit. Tobele erau atinse ușor de bețele lui Teo care se juca cu ele, învârtindu-le.
Era cel mai vesel dintre noi, deși poate în unele zile nimeni nu mai avea chef să zâmbească. Iar una din acele zile era azi. Localul în care cântasem până săptămâna trecută se închisese. Clienții erau din ce în ce mai puțini, iar publicul nostru tot mai restrains. Devenea tot mai periculos să ieși noaptea pe stradă, iar oamenii se refugiau mai nou în case. Umblasem din local în local până când ajunsesem spre periferie.
  Nimeni nu voia să ne primească din cauza banilor pe care îi ceream. Lăsasem la preț cu cât fusesem refuzați, însă nu puteam cânta pe gratis. Eram patru oameni de plătit și de hrănit din suma pe care o ceream. Scaunele erau așezate pe mesele totunde din lemn de fag. De afară se vedea ninsoarea cum începuse iar.
  Era o iarnă grea și mohorâtă, cu multă zăpadă. Pe ușa încuiată se vedea afișul pe care scria închis.
Mi-am conectat chitara la amplificator și m-am așezat pe scaunul înalt. Am început să o acordez ușor rotind cheițele instrumentului, când la stânga, când la dreapta, verificând tonul notelor, atingând câte o coardă în
treacăt. În minte mi-a trecut fugitiv chipul acela frumos care mi-a dezmierdat weekend-ul. Ava era o femeie fermecătoare, deși nu avea decât douăzeci de ani. Ochii ei erau limpezi și plini de lumină. Era o femeie puternică și îmi arătase acest lucru încă de prima data când am zărit-o între acele tomberoane reci și murdare. Mi-a părut atât de rău că Victor fusese cel care încercase să îi facă rău. Acesta fusese și motivul
pentru care se speriase și a voit să mă îndepărteze în acea seară în care o adusesem în casa mea.
  Am ajuns fără să vreau în calea ei tot timpul. Am salvat-o deși știam că poate putea să se descurce și
singură. A născut în mine un sentiment nou, dornic să protejeze. Toată viața mea, nu prea am primit atenție.
   Mereu oamenii m-au judecat pentru ceea ce am fost, pentru ceea ce am ales în drumul meu și pentru ceea ce gândeam. Am învățat să stau departe de ei și din acest motiv nu prea aveam prieteni. Iubirea pentru mine este un sentiment vag, pe care nu îl înțeleg. Femeile din viața mea m-au dorit pentru chitara mea, pentru
părul meu mătăsos și pentru ceea ce le făceam să simtă în pat. Am deja o imagine formată în minte, legată
de femei, formată din imaginea mamei și a surorii mele. O imagine a superficialități, care fusese tulburată de apariția Avăi în viața mea. Era ceva special la ea. Puteam citi în ochii ei bunătatea și sinceritatea. Nu
știam însă ce voiam de la viața mea.
   Nu știam ce voiam de la ea, deși îmi oferea fiori doar atunci când se
uita la mine. Doar modul în care respira îmi făcea inima să bată mai tare. Pielea ei nici prea albă, nici prea închisă era catifelată și mă înemna mereu să o ating. Parfumul ei mă atrăgea ca un magnet. Aromele de
prospețime pe care le împrăștia, împreună cu mirosul pielii ei dulce îmi paralizau mintea.
  La început n-am vrut să intru în viața ei, știind cât de mult i-ar aminti acest lucru de Victor. Nu voiam să îi
fac rău, căci nu eram cel mai priceput om la sentimente, însă nu am putut să îmi iau gândul de la ea nici o
secundă. Modul în care m-a privit precum o căprioară în pericol în prima zi, felul în care mi-a tresărit în brațe atunci când am găsit-o în biblioteca facultății și țipetele din miezul nopții, alături de atacul acela de panică, toate îmi reveneau în minte la nesfârșit. Mă rugase cu glas mieros să nu plec de lângă ea și m-a
ademenit în patul ei, să o cuprind în brațe, să o protejez din nou. Acela a fost primul moment în care mă
simțisem vulnerabil ca adult.
Și oricât am vrut să o evit din acea clipă, nu am rezistat. Nu știam dacă se simte bine sau nu. Nu știam
dacă se acomodase cu noua ei casă.
  Voiam să îi aud vocea, voiam să îi revăd chipul. În ziua în care am
apărut la ușa ei și am văzut acea surprindere de pe față am știut că eram în locul potrivit. Mă abținusem toată ziua să nu sar pe ea și să o sărut.
   De obicei, eram destul de controlat când venea vorba de femei. Știam ce trebuia să fac, știam tot ce gândeau și tot ce voiau. Dar Ava era atât de diferită, încât mă făcea să devin
buimac. Mă făcea să mă simt ca după două sticle de vodkă, iar acea buimăceală mă speria. Mă speria dorința arzătoare să o cuprind, să îi dezmierd buzele acelea conturate și ușor umflate. Voiam cu orice preț să îi ating sânii aceia nici prea mici, nici prea mari. O făceau să arate încredibil de atrăgătoare. Curbele corpului ei erau răvășitoare și nu am putut să le mai scot din mintea mea.
  Nu i-am rezistat și părea că și ea era purtată de un val dulce al plăcerii. Îi simțeam pulsul agitat atunci când
eram unul lângă celălalt. Și deși voiam doar să adorm lângă ea, am sfârșit pierzăndu-mă în ea. Nu voiam să îi fac rău, iar de acest lucru mă temeam mai rău decât orice. Știam că eram confuz și că nu credeam în
dragoste la prima vedere. Nu voiam să fie doar o flacără, care odată stinsă să o rănească. Nu mă cunoscusem niciodată în adevăratul sens al cuvântului din punct de vedere sentimental. Și atât timp cât nu
eram sigur de mine, eram doar un pericol pentru ea.
   O lăsasem cu o seară înainte în fața casei și îi promisesem că aveam să vorbim, însă nu o sunasem. De
fiecare data când voiam să îi scriu ceva sau să o apelez, mă temeam. Nu voiam să alimentez ceva ce avea să
îi facă rău, deși făcuserăm dragoste cu multă pasiune și tandrețe. Știam că ceea ce se petrecuse între noi avea
să o facă să aibă anumite așteptări, dar probabil, avea să își de-a seama că eu nu eram ceea ce ea avea
nevoie. Eu nu știam câtă iubire puteam să îi ofer sau câtă stabilitate. Ea provenea dintr-o familie modestă, simplă cu doi părinți stabili, care se iubeau și care știau să ofere dragoste în jur. Eu veneam dintr-o familie
înstărită, ai mei iubind banii, faima și celebritatea. Eram cel mai mare dintre cei trei frați, iar după nașterea fratelui și a surorii mele am devenit invizibil. Tot ce conta și tot ce făceam era inferior lor. Eu eram inferior,
ca și când eu eram infiat, iar ei erau copiii naturali.