Pe tine cum te poate schimba prezentul?
Într-o lume plină de ură, a războiului, în care tronează doar haosul, Ava încearcă să își găsească un echilibru. Însă viața ei nu are cum să mai fie la fel odată ce războiul a început.
Tânăr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Paharul făcu contact cu suprafața dură a mesei de lemn.
—Încă unul te rog, spuse bărbatul din fața mea, împingând paharul în față. M-am uitat dezgustată la el și am luat paharul mic, în care am turnat din nou vodka. I-am așezat paharul în față și m-am întors la treburile mele.
Am luat cârpa și un pahar de pe raft și am început să îl șterg.
—Până la fund, zice bărbatul către ceilalți tovarăși de bautură. Știam că mai voiau o rondă. Însă am continuat să șterg cu sârguință acel pahar.
Mi-am trecut degetele peste sticla groasă și am șters paharul pe interior rotindul în timp ce cu cealaltă mână îl țineam de picior.
—Scumpete, mai toarnă un rând, se auzi vocea unui alt bărbat ce zăcea în fața tejghelei de lemn.
Am simțit că mi se întoarce stomacul când l-am auzit cum m-a numit. I-am ignorant apelativul și am scos o nouă sticlă de sub bar.
—O să vă îmbătați criță, le spune un domn care tocmai intra în bar. O bere, te rog, mi se adresă la final. Am lăsat paharul pe care îl ștergeam de mai bine de două minute și i-am pus aceluia o halbă cu bere.
—Este război, începu primul dintre cei patru barbați care zăceau de mai bine de jumătate de oră în fața mea. Totul este permis acum. Lumea este în haos. Măcar puțină tovărășie la un pahar de tărie să ne mai facă să uităm.
Cel din urmă se puse pe râs, în timp ce se uita când la mine când la ei. Pe buza de sus îi rămase spumă de la bere, pe care nu se sinchisea să o șteargă. Avea în jur de cincizeci de ani, părul îi era grizonat cu perciunii atent tunși. În jurul ochilor de un albastru precum cerul de primăvara se iveau niște riduri fine, ce păreau făcute de la prea multe zâmbete.
—Ați fost luați de Armată?îi întreabă după ce se oprește din râs.
—Doamne ferește, încă nu, răspunse un altul bătând în lemn. Am turnat încă o dată vodka în paharele celor patru barbați.
—Asta ne-ar mai trebui, spuse al doilea. Pe lângă faptul că ne-au luat bani din salarii și au scumpit tot, să ne mai cheme să luptăm și pentru ei.
M-am întors cu spatele continuându-mi treaba. Nu prea era subiectul meu favorit. Fratele meu plecase ca voluntar în armată, la scurt timp după ce războiul se extinsese și la noi în țară. Mă înspăimântau toate aceste povești despre război. Deși primeam în fiecare lună câte o scrisoare de la fratele meu, prin care ne înștiința că este bine, tot trăiam cu frica în sân că nu aș mai putea să îl văd. În afară de acest lucru, subiectul acesta mă dezgusta din cauza haosului care fusese creat. Toată lumea o luase razna, fiecare făcea ce voia, mai pe scurt era o anarhie pe care autoritățile nu o puteau controla.
