F8

VII

AVA

-Este in regula daca trec fetele mai tarziu, intreb eu serioasa.

Pana la urma am invitat 3 persoane in casa altcuiva. Nu cred ca l-ar deranja, desigur Sebastian adora sa fie in companie.

-Ava, face parte din regulamentul tau sa nu iti inviti prietenii la locul de munca? Pentru ca daca e asa, stii ca nu ma intereseaza deloc regulamentul acela. Poti sta linistita, poti invita pe cine vrei, spune Sebastian cu un mic zambet.

-Poate...pana acuma fetele nu au venit niciodata acolo unde lucrez. Ne intalneam mereu in locuri ce nu au de-a face cu locul de munca. Nu vreau sa creez probleme, spun asa de incet incat abia ma aud.

-Stai linistita, o sa vina si baietii si cred ca nu o sa reuseasca sa iti multumesca indeajuns pentru ca ai invitat si fetele, spune Sebastian razand.

Incep si eu sa rad si trebuie sa recunosc ca nu mi-a trecut deloc prin cap cata placere o sa le faca baietilor ca mi-am invitat prietenele. Am observat cat de interesati sunt de ele si inima imi rade cand ma gandesc cate trebuie sa faca acesti baieti pentru a cuceri fetele mele. Dupa putin timp ajungem la noua casa si raman uimita la cat e de mare. Doamne, cred ca incap 1000 de persoane ca mine. Sebastian coboara si imi deschide portiera, iar eu ii zambesc. E un gest foarte dragut, pacat ca vine din partea lui.

-Cineva o sa se ocupe de bagajele tale si nu iti face griji, o sa fie cineva care o sa iti aseze toate lucrurile. Si prietenele tale o sa manance cu noi? Asa anunt bucatarul, spune Sebastian cu o voce calma.

-Nu stiu, o sa le sun sa intreb.

-Astept raspunsul tau.

Il vad pe Sebastian ca intra, iar eu raman sa le sun pe fete. Fac un apel de grup si fetele raspund imediat. E asa de ciudat sa le intreb daca vor ramane sa manance, cu mine, la munca. Ava Rey, exista o prima oara pentru toate.

-Seful meu m-a intrebat daca mancati cu noi, spun eu incet.

-Ava, esti in regula? Abia te aud, spune Elena.

-Da, sunt doar obosita, raspund cu o voce calma.

-Va rog, ramaneti sa mancati cu noi, pentru ca si-a invitat si prietenii, si nu vreau sa fiu singura la masa cu ei. Nu am energie destula sa fiu rea in seara asta, poate ma ajutati voi, spun eu incepand sa rad.

-Ce nu facem noi pentru tine, spune Josie.

-Macar ne-ai anuntat ca trebuie sa fim rele, eu una sunt incantata sa iti dau o mana de ajutor, spune razand Emily.

-Adresa v-am trimis-o deja. Ne vedem curand, adaug eu bucuroasa si inchid.

Intru in casa si raman uimita. Totul e asa de frumos, pare a fi un castel. Spre mine vine o doamna, pare a avea vreo 50 de ani.

-Buna seara domnisoara, tu trebuie sa fii oaspetele nostru. Numele meu este Ilda. Ma ocup de aceasta casa de mai bine de 15 ani, iar daca iti trebuie ceva nu ezita sa intrebi, spune zambind.

-Buna seara doamna Ilda. Ma numesc Ava, incantata de cunostinta.

-Esti bine domnisoara? Arati cam palida, adauga ea serioasa.

-Oh, spuneti-mi Ava. Sunt bine, doar un pic obosita. O sa fac un dus si o sa-mi revin. Imi puteti arata camera mea?

-Desigur, urci scarile si prima camera e a ta. As veni cu tine, dar domnul Sebastian a spus ca e posibil sa avem si alti oaspeti, asa ca o sa merg sa anunt bucatarul, daca nu sunt probleme.

-Nici o problema, adaug eu zambind.

Urc scarile si raman uimita. Doamna Ilda nu mi-a spus daca camera e pe stanga sau pe dreapta. Este un lung coridor, dupa care mai sunt niste scari. Nu stiu unde sa ma duc, asa ca ma decid sa intru in camera de pe dreapta. Ar fi fost mai bine daca coboram si o intrebam pe doamna Ilda daca camera mea e pe stanga sau pe dreapta. Din instinct pun mana la ochi, ma intorc, si obrajii imi iau foc.