XXI

61 3 0
                                    

SEBASTIAN

De cand Alec mi-a dat locatia Avei, fara sa mai stau pe ganduri, fara sa imi pese ca nu vrea sa ma vada, am plecat. Cineva de la acel local a sunat pe grup, ultima conversatie a Avei, sa ne spuna ca e in regula, dar ca trebuie sa mergem sa o luam. Ma simt un pic mai linistit sa stiu ca e bine, dar totusi simt durere... ma doare sa stiu ca a plans din cauza mea. Da, stiu ca sunt un idiot. Da, eram acolo, cu fetele, am auzit tot ce Avei i-a trecut prin cap... nu putea fi mai sincera de atat. Cand a inceput sa planga, m-am simtit cel mai mare idiot de pe aceasta planeta, si cred ca nu a fost alcoolul, dar inima ei. Chiar a fost josnic ceea ce am facut. Dupa o bucata de timp, ajung, si parca nu mai am curaj sa intru... mi-e frica de privirea ei, mi-e frica de inima ei, de durerea ei. Cu inima in dinti, intru, si o vad... sta cu capul pe masa, doarme. Ma apropii mai mult de ea si incerc sa o trezesc.

-Tu ce cauti aici, spune furioasa. Am spus ca nu vreau pe nimeni, si se ridica, uitandu-se dupa ceva sau cineva.

Se uita in tot localul, se plimba de colo colo, abia tinandu-se pe picioare.

-Ava, mergem acasa.

-Nu merg nicaieri cu tine, lasa-ma in pace.

-Ava...

Si iese din local.

-Domnule, unde este soferita mea, intreaba pe un domn aproape de 50 de ani.

Acel om se uita confuz la ea, apoi la mine.

-Cred ca ea e, spune zambind, uitandu-se la mine.

-Nu ma duc nicaieri cu... asta, spune uitandu-se dezgustata la mine.

-Ava, e momentul sa mergem...

Ea pleaca, iar eu o urmez ca un catelus, de frica sa nu cada... abia se tine pe picioare. O apuc de un brat si o trag dupa mine. Ma duc spre domnul acela, ea incercand sa se elibereze.

-Pot sa va cer un favor?

In acel moment Ava ma musca de mana,ma uit la ea surprins dar nu ii dau drumul la brat. Doare, dar o merit. Intre timp, ii intind domnului un bilet si ii spun sa trimita masina Avei la acea adresa. Dansul, se uita surprins la noi, dar nu spune nimic. Ii dau drumul Avei la brat, de frica ca raman fara mana, si ea incearca sa fuga, dar la ce fel arata, nu reuseasca sa faca mai mult de 2 pasi. Atunci, imi pierd rabdarea, o apuc si o car in spate, ea dand din maini si picioare, urland sa o las in pace, ca nu am nici o legatura cu ea. La spusele ei, domnul acela se uita preocupat spre mine, crezand ca sunt un psihopat care rapeste femei.

-E iubita mea, tip de la masina, uitandu-ma la el.

El se limiteaza la un zambet si intra in local. Saracul, cine stie ce idei si-a facut despre noi. O pun pe Ava usor pe scaun, iar ea, miracol, nu spune sau face nimic. Ii inchid portiera si ma urc in masina. Dintr-o data incepe sa planga, si ma uit panicat la ea.

-De ce nu ma lasi in pace? Ce vrei de la mine?

O privesc in ochi, si ma pierd. Are parul dezordonat, ochii si nasul sunt rosii, are putin rimel intins sub ochi, cred ca e super rezistent la apa, pentru ca la cat a plans, abia s-a miscat. Miroase a tequila si lime, si trebuie sa fiu sincer cu mine insumi, nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva cred ca e cea mai frumoasa femeie din lume, chiar si in aceasta stare. Ma priveste cu o anumita curiozitate si tristete in ochi, iar eu ma hotarasc sa fiu in sfarsit sincer cu ea.

-Pe tine.

Se uita uimita la mine. Continui sa o privesc, iar in masina, se aude doar respiratia noastra. Nu spunem nimic, doar ne privim, privirile vorbesc pentru noi. Intr-un final, spune:

F8Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum