F8

XXIV

AVA

E 11 noaptea, ma trezisem acuma jumatate de ora si nu stiam cum sa ma tarasc din bratele lui Sebastian fara sa il trezesc. Dupa ce am reusit, am coborat in bucatarie sa mananc ceva. Lumina era aprinsa, asa ca mi-am dat seama ca mama e aici.

-El ce cauta aici?

-Ne-ai vazut?

-Am strigat de cateva ori la tine fara nici un raspuns, asa ca am decis sa verific daca esti acasa. Nu ma intelege gresit draga mea, nu e de rau. Chiar imi face placere sa te vad cu cineva, dar nu ma gandeam ca o sa-l lasi pe Sebastian sa se apropie atat de mult. In primul rand, pentru ca lucrezi pentru el si in al doilea rand, nu ai lasat pe nimeni atat de aproape. Ai zidurile alea ridicate pana la cer, ma mir ca e in patul tau si l-ai lasat sa te imbratiseze.

-Mama...

-Scumpo, nu insinuez nimic, doar ca e greu de crezut, cu toate ca am vazut cu ochii mei. De mica ai avut probleme cu baietii. Stiu ca tatal tau a lasat traume enorme si asteptam cu nerabdare ziua in care sa te vad ca ai din nou incredere intr-un barbat. Stiu ca nu ai incredere totala in Sebastian, ceea ce te face sa stai pe loc, te face sa ai retineri si sa stai in alerta mai ceva ca inainte, dar ma bucur ca Sebastian a dat jos o caramida din zidul tau, facandu-l sa incerce sa patrunda si mai mult ca sa ajunga la tine. Stiu ca e o cale lunga pana ce va ajunge, si sunt sigura ca si el stie asta, dar amandoua stim cat ai de oferit si cat se merita. Sebastian va fi cel mai fericit. Se vede dupa cum se uita la tine cat de mult te admira. S-a vazut de prima data de fapt... de cand a venit acasa. Cand l-am invitat la pranz, i s-a luminat fata. Parca a asteptat momentul ala toata viata lui.

-Ala nu e tatal meu, de cate ori sa-ti mai spun mama? Nu am tata.

-Imi pare rau ca am adus vorba, stiu cat de mult urasti sa vorbim despre acea persoana. Dar din tot ceea ce am spus, opreste-te la Sebastian. El e subiectul principal discutiei noastre. Stiu ca si tu simti ceva pentru el, se vede. Stiu si ca trebuie sa iti acord timp, dar te rog vorbeste cu mine sau cu oricine, nu te inchide in sine iar... simt ca nu esti inca pregatita pentru ce o sa vina, o sa fii coplesita de sentimente necunoscute si nu o sa le faci fata. Stiu ca ceea ce se intampla in acest moment e fara voia ta, stiu sigur ca nu ai vrut si nu vrei sa se intample, dar pur si simplu nu poti face nimic. Nu poti sa pui pauza, e ceva mai presus de tine.

Ma uit la mama si incep sa plang. Aveam nevoie sa imi spuna cineva cu voce tare tot ce incercam sa-mi ascund, si acuma ca a venit momentul, doare prea tare. E dura realitatea. Sunt deja coplesita de sentimente necunoscute si nu stiu cum sa procedez, si da simt ceva mai mult decat trebuie pentru Sebastian, iar asta ma sperie cel mai tare, pentru ca tot ceea ce se intampla e de la sine. Stiam ca va veni o zi in care un barbat o sa intre in viata mea si o sa vrea sa fie cu mine, dar nu ma asteptam sa se intample atat de curand. Imi spuneam ca o sa mai am timp, asa puteam anticipa tot ce urma sa se intample, dar s-a petrecut totul asa de repede, incat am fost luata pe nepregatite. Sunt derutata si nu stiu cum sa fac fata. As vrea sa pot spune ca sunt bine, ca stiu ce fac, ca am situatia sub control, dar m-as minti pe mine insumi, apoi pe cei carora le pasa. Lacrimile imi curg fara sa vreau si nu le pot opri, pur si simplu au o viata proprie. Mama ma ia in brate si ma strange la pieptul ei, dandu-mi de inteles ca va fi acolo pentru mine, indiferent de ce o sa se intample, iar asta ma face sa plang si mai tare. Ma gandesc la Sebastian si la marturisirea lui, lacrimile curg siroaie, incep sa transpir si tremur. Simt ca ma sufoc, iar aerul nu-mi mai ajunge. Cred ca tocmai am un atac de panica. Mama incearca sa-si mentina calmul, dar simt cat de speriata e. Incerc sa ma concentrez pe vocea ei care-mi spune ca totul o sa fie bine, dar nu pot sa stau concentrata mai mult de 5 secunde. Ma desprind de realitate si incep sa aud voci in departare. Sunt mult prea dezorientata incat nici nu mi-am dat seama ca Sebastian e in fata mea. El spune ceva, dar nu il inteleg. Desi e in fata mea, abia il aud. Ii simt mainile ce imi cuprind fata si ma mangaie. Incet incet, revin la realitate, dar nu mi-am revenit complet.

-Uita-te la mine. Concentreaza-te pe vocea mea. Esti bine. Inspira adanc si numara cu mine... 1, 2, 3, 4...

Incep sa ma linistesc si usor usor imi revin. Imi dau seama cat de terorizat a fost Sebastian la cat de tare ma strange in brate, incep sa simt durere. Nu spun nimic si stam asa pentru ceva timp. Mama imi intinde un pahar cu apa, facandu-l pe Sebastian sa se desprinda de mine. Beau apa si vad cum cei doi se uita unul la altul preocupati.

-Sunt bine acum... nu trebuie sa va preocupati. Ma duc sa-mi fac un dus. Sebastian, poti pleca, chiar sunt bine.

Se uita mai intai la mama, apoi la mine.

-Nu plec, adauga serios.

-Dar... incerc sa spun inainte ca mama sa ma intrerupa.

-Nici un dar Ava, daca nu era Sebastian, nu reuseam sa fac fata. Stii ca nu ma pot descurca cand ti se intampla asta.

-Mama... dar nu reusesc sa spun, ca Sebastian ma intrerupe.

-Vreti sa imi spuneti ca asta nu e prima data?

Pauza, eu si mama ne uitam una la alta, fara sa zicem nimic.

-Ava?

Nimic, nu reusesc sa il privesc in ochi... daca ii spun ca cauza atacului de panica a fost el, nu stiu cum o sa reactioneze.

-Jocelyn?

Mama se uita la mine, citesc tristetea din ochii ei si nu stiu ce sa fac ca sa se simta mai bine. Mama vrea sa spuna ceva, dar o opresc, adaugand repede:

-Nu, mama s-a exprimat gresit. Ma duc sa-mi fac dus.

Dau sa fug, pentru ca asta incerc sa fac, dar mama ma opreste.

-Ava, te rog... adauga mama cu lacrimi in ochi. Vazand-o, mi se rupe inima, si lacrimile incep sa-mi curga automat, pentru ca nu o pot vedea pe mama plangand.

-Tocmai ce am discutat, nu te inchide in sine... Nu o sa faci fata, e prea mult decat poti duce, amandoua stim asta, adauga mama stergandu-si lacrimile. Nu sunt pregatita sa te vad iar la pamant.

Dupa ultima fraza, inima bate din ce in ce mai tare, Sebastian uitandu-se preocupat la noi. Nu-i pot suporta privirea si fug sus, inchizandu-ma in baie. Lacrimile curg si stau in cada pentru ceva timp, pana ce ma calmez cat de cat. Ma dezbrac, dau drumul la apa rece si stau vreo 10 minute acolo pana ce il aud pe Sebastian daca in 5 minute nu ies din baie, darama usa si intra el.