F8

XIX

2 LUNI MAI TARZIU

AVA

Dupã 2 ore de sala, ma duc "acasa", imi fac baie, si ma pregatesc sa ma duc cu seful meu la munca. Va intrebati de ce "acasa"? Cat de ridicol suna faptul ca in 2 luni am stat la Sebastian acasa si nu la mine? Am avut 2 optiuni: sa stau la el, loc bine pazit, sau sa ma duc acasa cu 10 garzi de corp. Nu reuseam sa nu ma gandesc la mama, asa ca am stat la Sebastian, mama venind in fiecare zi sa ma viziteze. De fete nici nu mai vorbesc, aproape ca s-au stabilit la Sebastian. Trebuie sa recunosc, nu m-am plictisit deloc. M-au facut sa uit de toate...

-Sigur esti pregatita? Mai poti sta acasa, nu e nici o graba, spune Sebastian serios.

-Doamne Sfinte, singurul care nu e pregatit aici, esti tu. Sunt sanatoasa tun, au trecut 2 luni. Daca era dupa mine, puteam sa incep dupa o luna, adaug razand.

-Ava, stii ca sunt ingrijorat, se poate intampla orice.

-De data asta sunt pregatita.

-Si eu, nu am de gand sa te mai las singura. De azi se face cum spun eu, ne-am inteles?

-Dar...

-Nu vreau obiectii, altfel mai ramai acasa inca 2 luni. Iti reamintesc: capul tau are o recompensa.

Renunt... stiu ca nu o sa castig in nici un fel. Chiar este in stare sa ma tina in casa inca 2 luni, daca obiectez. Si asa a stat tot timpul acasa, a lucrat de acasa, a anulat orice calatorie, a facut mii de sedinte online, si si-a condus afacererile de acasa. In aceste 2 luni a fost o anumita tensiune intre noi... dupa ce s-a intamplat ultima oara, am decis sa nu deschid subiectul. Si el a facut la fel, ne-am comportat ca si cum nimic nu s-a intamplat. Fetele stiu deja totul, dar nu au indraznit sa mai deschida subiectul... o sa o faca la momentul potrivit. Ajungem la firma, si ca de obicei, Sebastian se duce in birou.

-Tu vii cu mine, adauga.

-Dar pot sta aici, spun, aratandu-i scaunele din fata biroului.

-Fara obiectii Ava.

Fara sa mai spun nimic, intru dupa el, si ma asez pe canapeaua aia de mii de euro. Ha, chiar confortabil.

"Cum e prima ta zi draga noastra?" citesc pe ecranul telefonului. E Emily.

"Se putea si mai bine. 😒🙄"

"Banuiesc ca Sebastian a pus stapanire pe situatie. 😈" scrie Elena.

Ma uit lung la Sebastian, dar nici macar nu observa, e cu ochii in calculator.

"Nu e destul ca am stat acasa la el, CU EL. Mai trebuie sa stau si in birou cu el... PLEASE HELP!!!"

"Ce dragut din partea lui sa se ingrijoreze atat. 🥰🥰🥰🥰 "

"JOSIE!!!!!!!!!!!!!"

"Hai ca nu e asa de rau sa stai cu Ms Perfection in aceeasi incapere. 😏" adauga Elena.

"Oh... cu voi nu se poate fetelor."

"Si noi te iubim." scrie Emily.

"Ne vedem diseara. Va arat eu voua."

Ma ridic de pe canapea, si ma duc spre biblioteca din stanga lui. Sunt multe carti, si iau una la intamplare. Este o carte de psihologie, si in engleza. "HOW TO UNDERSTAND PEOPLE AND THEIR EMOTIONS"... ma uit suspicios la Sebastian si apoi la carte. Nu imi vine sa cred ca ar fi interesat de asemenea carti. O iau si ma asez pe canapea incepand sa citesc. Dupa aproape 2 ore, inchid cartea si ma uit pe telefon. Nici un mesaj. Intru pe Instagram sa vad noutati, dar deja ma plictisesc. Caut stiri din ultima saptamana... nu apare nimic interesant. Doar articole despre politica. Renunt, si ma intind pe canapea, ca si cum as fi acasa la mine. Ma invart, imi ridic picioarele sus, si stau cu capul la marginea canapelei, cu parul ce imi ajunge pe jos. Stau asa putin timp, ma ridic si ma uit la Sebastian. Nici o reactie, nici o privire. Ma intreb cum de poate sta atata timp sa faca aceste lucruri plictisitoare... eu am nevoie de actiune, in viata e nevoie de putina actiune. Vad ca nu e atent la mine, si profit de ocazie. Ma pun jos, ca un bebelus ce nu stie inca sa mearga, si ma indrept spre usa. In liniste, deschid usa, abia pe un sfert.