SEBASTIAN
Ma trezesc buimac. Sunt plin de transpiratie si uitandu-ma in fata mea, vad cum mama Avei doarme pe un scaun. Pare atat de obosita... Am avut un cosmar, dar parea asa real. Am visat ca Ava nu se mai trezea, iar eu desi voiam sa inaintez spre patul ei, ma indepartam din ce in ce mai mult. Imi iau telefonul din buzunar. E 4:03. Ma ridic de pe banca si ma duc sa imi iau un pahar cu apa. Nu mi-au placut spitalele, iar cand a fost cat pe ce sa mor, am inceput sa le urasc. Mi-am spus ca o sa am asa multa grija de mine, incat nu o sa fiu nevoit sa revin...dar intr-un final, iata-ma aici. Pentru Ava se merita. Imi aduc foarte bine aminte cum eram cand m-am trezit dupa operatie, de asta vreau sa raman cu ea pana ce nu iese de aici. Simt o tristete anume si stiu ca e egoist din partea mea, dar nu vreau sa fiu singur acuma, asa ca fac o conferinta cu baietii.
-Seb, e totul in regula, intreaba Matt cu o voce somnoroasa.
-Ava e bine, intreaba in soapta Alec.
-Da, e totul bine. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Imi pare rau ca sun la ora asta.
-Stai linistit Seb, stii ca poti conta pe noi mereu. Ai facut bine ca ai sunat, spune Tyler.
-Ati condus fetele? Sunt in regula?
-Eu, daca ma credeti, spune Alec in soapta, sunt pe jos, la marginea patului, tinand-o pe Josie de mana. A adormit plangand, dar e o fata puternica... o sa isi revina. Oricum nu o las singura, adauga Alec.
-Ce coincidenta... eu dorm pe canapeaua din sufrageria lui Emily. Nu se simtea pre bine, asa ca am ramas cu ea, spune Matt.
-Doar eu dorm comod, adauga Tyler.
-Sa intelegem ca Elena e singura care face fata acestei situatii, spun eu. Ce caracter puternic.
-Ah, nu. Dorm comod in patul Elenei. Si inainte sa spuneti altceva, nu s-a intamplat nimic. Nu as putea sa profit in asemenea circumstante. A vrut doar sa nu ramana singura, si mi-a spus ca daca nu am nimic impotriva pot dormi cu ea, deoarece canapeaua e foarte incomoda. Si, fiind doi adulti, stim ceea ce facem, termina Tyler.
-Cred ca Ava o sa fie foarte fericita, stiind ca nu ati lasat fetele singure. Sunteti niste adevarati domni, adaug eu zambind.
-Tu chiar crezi ca o sa riscam sa ii spunem noi asta? O sa lasam fetele sa ii spuna, pana la urma ele au vrut ca noi sa ramanem, corect? Si Seb, noi te avem pe tine... esti singurul care aproape ii face face micii razboinice, spune Matt razand.
-Sunt de acord, adauga Alec.
-Pai ce sa spun, in caz de un al treilea razboi mondial, pornit de Ava Rey, o sa fac tot ca imi sta in cale sa va salvez, adaug eu razand.
Baietii izbucnesc in ras, si trebuie sa recunosc ca ma simt asa de norocos sa am dracii astia ca si prietenii mei. De fapt, ei nu sunt prieteni, ei sunt familie.
-Acum ma simt mult mai bine. Multumesc baieti. Ne vedem mai tarziu, va las sa mai dormiti cateva ore.
-Ne vedem, adauga baietii in cor.
Ma duc inapoi pe banca, iar mama Avei inca doarme. Dupa ceva timp adorm, si cand ma trezesc, ii vad pe mama si tata stand de vorba cu mama Avei. Ma uit la ceas, e 8:07. Ma duc la ei, mai stam un pic de vorba, dupa imi iau valiza, si ma duc sa fac baie. Dupa aproape jumatate de ora ies, si ii vad pe baieti cu fetele. Ma duc la ei si mai vorbim. Dupa ceva timp vine doctorul si ne anunta ca Ava nu s-a trezit inca, si nu s-au schimbat prea multe dupa ce am vizitat-o. Spune ca daca vrem sa vizitam, pot intra doar doua persoane, stand doar 5 minute. Dupa ce termina, pleaca, iar eu ma duc dupa el.
-Domnule, se poate face o mica exceptie va rog? Vedeti acele 3 fete? Sunt terorizate. Doar cat sa intre sa vada pacienta, si dupa ies imediat. Aveti cuvantul meu. Sunt sigur ca o sa ii faca bine si Avei, spun uitandu-ma la el, implorandu-l cu privirea.
-Nu s-ar putea, dar nici nu pot sa fac o familie sa sufere mai mult decat sufera deja. O sa anunt infermiera si nu mai mult de 5 minute, adauga doctorul.
-Multumesc, adaug eu fericit.
Ma duc spre fete fericit, dandu-le vestea cea buna.
-Dar va rog, nu mai mult de 5 minute, adaug eu. Nu vrem ca Ava sa sa supuna vreunui risc, asa-i?
-Da, desigur. O sa iesim imediat, adauga Josie fericita.
-Nu mai pierdeti timpul, Ava abia asteapta sa fiti acolo langa ea, adaug eu serios.
Asa ne petrecem ziua, asteptam vesti de la medic, ne plimbam pe holul acela imens, mai vorbim...asteptam doar o singura veste, si cu cat o asteptam mai mult, cu atat intarzie sa apara. S-a facut deja seara, dar nimic nu s-a schimbat. Ava e inca in Terapie Intensiva, iar noi suntem din ce in ce mai preocupati. Imi asigur parintii ca o sa sun daca apar noutati, indiferent de ora, iar intr-un final se duc acasa. Le spun fetelor ca ar trebui sa doarma, si ca o sa le anunt imediat daca Ava se trezeste, salut baietii, si raman singur cu mama Avei. Ma duc sa iau ceva de mancare si apa, ca azi nu am mancat nimic. Si uite asa, a mai trecut o zi.
CITEȘTI
F8
RomanceAva Rey poate intra cu ușurință în categoria "femei puternice si periculoase". Ea este frumoasa, inteligentă și independenta. A muncit din greu sa aibă o viață mai bună, la doar 23 de ani are tot ce și-a dorit si singurele persoane în care are încre...
