F8

XV

SEBASTIAN

-Stii, Ava voia sa faca armata. A trebuit sa ma rog de ea sa nu o faca, si cand mi-a spus ca va deveni garda de corp, stiam ca o sa se confrunte cu aceleasi riscuri din armata. Am incercat sa ma impac cu gandul, imi spuneam ca armata e mult mai periculoasa ca garda de corp, dar nu am reusit. Am dezaprobat si sustinut alegerea ei in acelasi timp. Asta inseamna sa fii parinte, dar nu e deloc usor, adauga cu ochii in lacrimi doamna Jocelyn.

Pun mana pe umarul ei si adaug:

-Cu putinul care am stat cu ea, mi-am dat seama cat de incapatanata si luptatoare e. Ava e o fata puternica, nu se da batuta asa de usor. Dar totusi, stau si ma intreb de ce a ales o meserie asa de periculoasa.

-Ava nu a fost ca oricare copil. Nu a avut o copilarie fericita sau usoara. S-a maturizat inainte de termen, iar eu nu am putut face nimic altceva. A fost prea tarziu sa ii salvez copilaria. Ce o sa-ti spun, ramane intre noi. Ava pare o fata de gheata, tare ca piatra, rea... dar e cea mai buna si calda persoana de pe acest pamant. Imi cunosc fata. Din cauza traumelor din copilarie, a creat un asa zid in jurul ei incat daca nu este atenta, o sa cada peste ea. Am incercat sa dobor zidul ala inainte sa fie prea tarziu, dar cred ca nu sunt persoana potrivita. Persoana potrivita pentru acel zid e cineva care stie sa ii faca fata, care poate sa ii accepte caracterul, care o poate iubi in cele mai rele si grele momente ale ei, care sa ii vindece acele rani profunde, care sa o inteleaga fara ca ea sa explice. Da, eu fac toate aceste lucruri pentru fetita mea, dar ea are nevoie de cineva care sa o iubeasca inainte sa stie prin ce a trecut. Am observat cum o privesti, si am simtit durerea si teroarea ta cand m-ai sunat. Desi o cunosti de putin timp, simt cat de mult tii la ea, altfel nu ai fi aici acum.

Ascult cu atentie ceea ce spune doamna Jocelyn si nu ma asteptam sa fie atat de deschisa in ceea ce o priveste pe Ava. Bataile inimii sunt din ce in ce mai rapide si nu imi pot imagina prin cate a trecut Ava. As fi vrut ca povestea spun de doamna Jocelyn sa fie diferita, dar din pacate asta e realitatea, si viata... crunta cu cine nu merita.

-Stii de ce a ales o meserie asa de periculoasa? Pentru ca se simte in siguranta, se simte protejata. De mica, nu s-a putut proteja pe ea insasi, sau pe cei ce ii iubeste, de aceea a ales sa invete cum sa o faca, chiar daca in modul gresit. Stii, meseria asta e viata ei... e fericita. Cu toate ca oamenii o ranesc, ea e ok cu asta... e ca si cum stie ca nu poate sa se raneasca pe ea insusi, asa ca ii vine mai usor sa ii faca pe altii sa o faca... ca si cum s-ar pedepsi pentru ceva, ca si cum s-ar simti vinovata de ceva. Si cu toate ca nu mi-a spus, stiu ca asa e. Simt asta.

-Imi cer scuze pentru ceea ce o sa intreb, poate depasesc limita, dar tatal Avei?

Doamna Jocelyn izbucneste in plans, si cred ca nu ar fi trebuit sa intreb.

-Imi cer scuze, nu am vrut sa creez o asemenea situatie, spun preocupat.

-Este in regula. Nu ai cum sa fi stiut. Tatal Avei e...cum pot sa spun, sursa tuturor problemelor. E din vina lui daca Ava a ales sa invete sa se protejeze asa. Dar mai ales vina mea, eu m-am indragostit de un asemenea om.

-Sunt sigur ca nu aveti nici o vina, nu putem spune inimii pe cine sa iubeasca.

-Stii, la inceput a fost un om grijuliu, romantic, atent... dar dupa cateva luni si-a aratat adevarata fata. Si nu puteam scapa, era prea tarziu. Cand am aflat ca am ramas insarcinata, am incercat sa fug, pentru binele copilului meu, dar nu am reusit. Am fost prinsa, iar de atunci credeam ca viata mea se sfarsise. Ava a asistat la prea multe, inca de mica... dar in primii doi ani nu prea intelegea ce se intampla... era prea mica. Dupa, usor usor a inteles perfect ca traia un infern. S-au intamplat atat de multe pana ce am reusit sa plec cu adevarat, incat stau si ma gandesc cum de nu a innebunit, dupa atatea lucruri oribile ce a vazut. Dupa ce s-a nascut Ava, am fost obligata sa ma casatoresc cu tatal ei, am fost amenintata cu viata Avei, si stiam ca nu blufa. Cand am gasit o fisura de care sa ma agat, am gasit o speranta si nu am asteptat ca cineva sa imi ia si acest lucru, trebuia sa fiu puternica si sa lupt pentru fiica mea. Din pacate, cineva a platit cu viata.