F8

II

SEBASTIAN

-Nu, de cate ori sa mai repet, mama? Nu mai vreau nici un bodyguard, pot sa imi port singur de grija.

-Dar dragule, o sa fii mai in siguranta. Daca nu o faci pentru tine, fa-o pentru mama ta.

Vorbim despre acest subiect in fiecare zi, e rutina. Nu sunt un copil de 2 anisori, pot sa imi port singur de grija, si plus de asta, am schimbat foarte multi bodyguarzi pana in prezent, o sa creada toti ca nimeni nu poate lucra cu mine. Si cum nu era de ajuns, se alatura si tata discutiei.

-Sebastian, am discutat deja despre asta. Viitorul bodyguard o sa inceapa treaba poimaine, deci te rugam sa te comporti ca atare. O sa te mai rugam sa nu mai faci totul pe furis si sa ai incredere in bodyguardul tau, pentru ca am vorbit cu Rodrigo, vechiul meu prieten, sa mi-l trimita pe cel mai bun. Iti aduci aminte ce s-a intamplat ultima data cand ai plecat fara sa iti anunti bodyguardul, nu? Am crezut ca nu o sa te mai revedem niciodata fiule.

Nu vreau sa recunosc, dar au dreptate. Si eu am crezut ca nu o sa ii mai revad vreodata. Si acuma mai am cosmare despre acea noapte infernala. Stau si ma gandesc, noul bodyguard o sa reziste maxim o saptamana si o sa plece si el, tata strofocandu-se din nou sa il caute pe cel mai bun. Nu stiu cum au reusit ei sa aibe aceeasi bodyguarzi de 15 ani. Am incredere in persoanele care imi apara parintii, si ultima oara ei m.au salvat de la o moarte sigura, de aceea au respectul meu.

-Bine, promit ca o sa incerc sa fac totul cum trebuie de data asta, dar cu o singura conditie.

-Te ascultam fiule.

-Daca acest "cel mai bun" o sa renunte dupa scurt timp, voi promiteti ca nu o sa mai cautati pe altcineva sa il inlocuiasca. O sa fie ultimul meu bodyguard.

Mama si tata se uita unul la altul, dar nu pot descifra ceea ce gandesc.

-Bine, spun ei in cor, dar daca rezista mai mult decat Carlo si dupa o sa vrea sa plece, o sa iti cautam pe cineva sa il inlocuiasca, adauga mama.

Carlo a fost bodyguardul ce a stat cu mine timp de 6 luni. E un record. Nu inteleg de ce au acceptat asa de repede, cu toate ca au impus si ei o conditie, sigur stiu ceva ce eu nu stiu. De ce am o senzatie ciudata? Nu ma gandesc prea mult la asta si ma duc sa fac o baie in piscina, astazi e un cald infernal. Dupa ceva timp dau un mesaj baietilor pe grup.

"Petrecem undeva in seara asta? Trebuie sa imi eliberez mintea."

"Sunt de acord, doar daca o sa fie si fete." raspunde Matt.

"Idiot ca intotdeuna." raspunde Alec.

"Propun sa mergem la Chicas Locas,nu am mers acolo de mult." scrie Tyler.

"Ok,ne vedem la 20:00 la mine." raspund eu.

Acesti 3 idioti sunt singurii care ma suporta si plus de asta avem un trecut interesant. Suntem nascuti si crescuti aici, si inainte nu prea ne intelegeam, pentru ca nu stiam cu ce sa ne mai laudam. Nu stiam care era mai bogat, si mereu ne luam la intrecere, luam totul ca pe un joc. Totul s-a schimbat cand ne-am intalnit in acelasi club fara sa vrem. Tyler a inceput sa se certe cu un tip, care nu era singur, si dupa au inceput sa se ia la bataie. Nu intervenea nimeni, desi erau 5 contra 1. Asa am intervenit eu, si dupa s-au bagat Matt si Alec. Dupa ce ne-am ales cu niste vanatai, iar tipii ceilalti cu spitalul, am decis ca trebuia neaparat sa mai facem din astea. Eram prea puternici impreuna. Asa am devenit faimosi, in fiecare disputa ce se dadea in ziare era macar unul din noi, sau chiar toti patru. Am avut o adolescenta plina de adrenalina, si mai facem din astea si acum, dar mai rar. Ne-am facut parintii sa imbatraneasca inainte de termen. Ne-am maturizat atunci cand parintii nostri nu mai inchideau ochii pentru prostiile facute, asa ca trebuia sa ne asumam responsabilitatile. In momentul acela am decis sa crestem si noi. Usor usor am inceput sa intram in lumea afacerilor, preluand activitatile familiilor, si acum suntem aici. Matt are 30 de ani si e arhitect, ca parintii lui. A ales acest lucru pentru ca mereu a fost fascinat si dupa multe studii, a ajuns printre cei mai renumiti arhitecti din America. Tyler are 28 de ani si este directorul general al bancilor private a familiei sale, se descurca foarte bine, si e in top 10 dintre cei mai tineri directori generali, ocupand locul 3, iar Alec este manager IT a companiei familiei sale. Are 26 de ani, cu un IQ ce depaseste 200 de puncte, ceea ce il face unul din cei mai de invidiat oameni de pe pamant. Acum ca am crescut, in grupul nostru nu mai e loc pentru invidie, nici nu mai stim ce inseamna, si am invatat sa apreciem fiecare abilitatile celuilalt. Cand avem nevoie de un sfat, pentru ca in lumea afacerilor avem nevoie, nu ne este rusine sa cerem parerea celuilalt, si asta ne face mandri ca suntem pieteni. Ne-a fost cam greu sa ajungem pana aici, pentru ca de obicei baietii intre ei nu prea isi exprima sentimentele, dar prin cate am trecut impreuna, intr-un final am admis cat bine ne vrem unul celuilalt. De cand tata a devenit vice presedinte, eu ma ocup cu gestionarea lantului de hoteluri "MALIK". Bodyguardul meu o sa se plictiseasca imediat, pentru ca calatoresc foarte des si de aceea nu o sa aiba timp pentru el, de aceea majoritatea renunta repede, dar si pentru faptul ca ii fac sa innebuneasca. Nu imi place sa ma supun regulilor, ele sunt facute pentru a fi incalcate, daca nu, nu le putem numi reguli.