F8

XII

SEBASTIAN

Au trecut 5 minute de cand astept la masa, iar persoana cu care trebuie sa ma intalnesc nu a ajuns inca. Mai astept aproape 5 minute si vad ca nu mai apare, asa ca ma gandesc sa il sun. Ava nu a aparut inca, probabil si-a luat un suc de la barul de jos, sau e la baie. Oricum ma pregatesc sa ma duc la masina, pentru ca telefonul meu e acolo, si daca am noroc o sa o gasesc pe Ava prin preajma, devreme ce are ea cheia de la masina. Sunt la intrarea subterana a localului si sunt socat de ceea ce vad. Ava e singura cu 3 barbati si e plina de sange. Fug spre ea si incep sa lovesc cat de tare pot. Sunt nervos si terorizat, nu pentru mine, ci pentru Ava. Am lasat-o sa se lupte singura cu trei barbati, pentru 10 minute si la cum arata, a incercat sa reziste cat mai mult posibil. Observ cat e de obosita, dar nu renunta, inca se lupta si dupa ce ea se lupta cu 2 iar eu cu 1, primeste o lovitura ce ma inspaimanta. Ea doar scuipa sange, se sterge la gura si ii face semn la cel cu un tatuaj enorm pe gat sa vina spre ea, in timp ce celalalt e in spatele ei. Eu incerc sa stau cu ochii pe ea in timp ce ma lupt cu celalat. Cel cu tatuajul se duce spre ea in timp ce celalalt din spatele ei incearca sa atace in acelasi moment. Desi nu e corect 3 la 1, Ava a facut fata si nici nu imi pot imagina cata durere suporta. Desi ea suporta, eu nu suport sa o vad asa ranita, si cand ma gandesc prin ce a trecut, ma face sa imi pierd controlul. Il apuc pe barbatul cu care ma lupt de o mana si il trag cu multa forta spre mine, ca ma apoi sa il trantesc de o masina de langa mine. Tipul cade si nu se mai ridica. Ava intre timp sare si ajunge cu picioarele la gatul celui din spate, tinandu-si picioarele sprijinite de umerii tipului, isi sprijina si mainile de umerii tipului din fata. Isi ridica piciorul drept de pe umarul celui di spate, si il loveste lateral in cap. Tipul cade ca si mort, ea aterizand in picioare sprijinandu-se inca de umerii celuia din fata. Totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda iar eu fara sa stau pe ganduri ma duc sa ma asigur ca cel din spatele ei nu se ridica asa de repede. Sar peste el lovindu-l cu pumnii, in timp ce ea se lupta cu cel cu tatuajul. Se aude un scartait de roti, iar eu ma ridic, vazand ca cel cu tatuajul se retrage si se duce spre masina, care e inca departe de noi. Celalalt lovit de mine se ridica si fuge spre masina. Celalalt lovit de Ava cu piciorul in cap nu se ridica, abia mai respira iar eu ma duc spre Ava. Nu sunt departe de ea, dar observ ca cel cu tatuajul scoate un pistol si il indreapta spre Ava, aud un foc de arma, sar deasupra ei, cazand la pamant, iar dupa aud alte 2 focuri de arma. Ma uit terorizat la Ava si o intreb daca este bine. Ma uit spre masina tipilor, si vad cum se opresc la barbatul celalalt aproape mort, care se afla la vreo 2 metri in fata noastra. Il impusca odata in cap, si de doua ori in piept. Nu vor sa lase martori. Dupa putin timp paznicii localului vin in parcare, auzind impuscaturile, iar eu le spun sa cheme politia. Ma uit la Ava ingrijorat dar ea nu face nimic altceva decat sa rada. Ma ridic de pe ea si o ajut si pe ea sa se ridice. Un paznic vine spre mine si imi spune ca a alertat politia iar eu ii spun ca politia o sa ne gaseasca la spital. Ava rade din ce in ce mai tare si paznicul se uita preocupat la ea. Ma intorc spre ea si raman socat. Ea tuseste si scuipa sange iar eu alerg spre ea.

-Asta a durut, spune tusind si o vad cum se prabuseste.

O prind inainte sa ajunga la pamant si o ridic in brate asezand-o in masina. Un glont i-a patruns in partea stanga, un pic mai jos de umar. Ii spun paznicului sa sune la spital sa pregateasca sala de operatie ca o sa ajunga un pacient. Ma grabesc si ies din parcare. Incerc sa-i fac presiune pe rana, si incerc sa ajung si la spital cat mai repede. Ava respira greu, iar eu sunt terifiat vazand-o in starea asta. Am o mie de lucruri ce imi trec prin minte, dar incerc sa stau lucid pentru ea. Nu mai respect limitele de velocitate si nici semafoarele. Nu ma mai intereseaza de nimic, decat sa o duc pe Ava mai repede la spital.

-Ava, nu adormi, aproape am ajuns. O sa fii bine. Asculta-mi vocea... concentreaza-te pe vocea mea.

Ma uit la ea din cand in cand, si vad cum incearca sa-si tina ochii deschisi...ma simt atat de neputincios si vinovat. Totul pentru ca am lasat-o singura. Si de cum au indreptat arma spre ea, si nu spre mine, tinta a fost ea de la bun inceput. De dimineata ne-au urmarit, dar au vrut-o pe ea, nu pe mine. Imi strange mana care se afla inca pe rana ei, iar eu incep sa devin din ce in ce mai panicat. Ma uit la ea si o vad cum se uita la mine zambind.