F8

XVIII

SEBASTIAN

S-a facut seara, iar pe Ava au mutat-o deja. Fetele au iesit acum 5 minute. Au stat cu Ava aproape o ora. Acum intra si baietii sa o salute si sa mai stea de vorba. Mama Avei a intrat prima cu parintii mei. A venit pana si seful Avei sa o viziteze. Am ramas doar eu, dar nu mai am curaj sa ma duc la ea. Oricum nu plec de aici, pana ce nu iese, dar nici nu am de gand sa intru la ea asa de repede, mai ales dupa ce m-a auzit, cand eram cel mai vulnerabil.

-Jocelyn, ai nevoie de odihna. Acum ca Ava e bine, poti sa te intorci acasa si sa revii maine. Poate ramane unul din noi aici, spune serioasa Emily.

-Sebastian, stiu ca iti cer prea mult, dar as fi mai linistita daca ai ramane aici, fara suparare, spune Jocelyn uitandu-se spre ceilalti, dar tu stii cum arata barbatii aia... in caz ca se intorc, adauga cu teroare in privirea ei.

-Nu va preocupati doamna Jocelyn, intelegem ingrijorarea dumneavoastra. Nu e nici o suparare, adauga zambind Matt.

-Desigur. Nici o problema si stai linistita, nu o sa se intample nimic, adaug imbratisand-o si asigurand-o ca o sa fie totul bine. Mama, tata, ar trebui sa mergeti si voi, ne vedem maine. Ah, aduceti-mi haine va rog, adaug imbratisandu-i.

-Fiule, ar trebui sa trimitem pe cineva sa stea cu voi, intreaba tata serios.

-Nu tata, e in regula. E destula securitate in spital. Nu cred ca ar indrazni sa vina aici.

Ma duc spre fete si baieti.

-Daca vreti sa ramaneti si voi, e ok, adaug zambind.

-Ca medic in devenire, pot spune ca am fost destui azi cu ea. Ava acum are nevoie de odihna. Am fi prea multi daca ramanem si noi. Te descurci cu copilasul nostru, intreaba Josie razand.

-Cred ca da, adaug confuz. Copilas?

-Ava e foarte capricioasa cand se afla in asemenea stare. Mult noroc Sebastian, chiar ai nevoie, spune Elena zambind.

-Cred ca pot face fata unor capricii, spun zambind.

-Nu cred... mai ales daca capriciile vin din partea Avei, spune Tyler, facand cu ochiul.

-Nu ma cunoasteti destul, spun ranjind.

-Noi da, adauga Matt. Tu nu.

Ma uit spre baieti, gata sa sar pe ei. Oricum, in caz de rani grave, ajutorul medic nu ar intarzia.

-Hei, voi 3. Ati auzit ce a spus doctorita, adauga Alec uitandu-se zambind spre Josie. Sa mergem. Noi, uitandu-se spre mine, ne vedem maine dimineata. Daca ai nevoie de ceva, sa ne spui. Ai grija, adauga intr-un final.

-Noapte buna Sebastian, adauga fetele.

-Noapte buna fetelor. Si daca puslamalele astea 3 va creaza probleme, sa imi spuneti. O sa fiu fericit sa ii raportez Avei, adaug razand.

-Poti sa ne faci orice, dar mai putin asta, adauga Alec incercand sa para terorizat.

Izbucnim in ras, iar fetele ma imbratiseaza inainte sa plece.

-Dar noi, adauga Matt sarcastic.

-Sa mergem, adauga Emily, impingandu-l pe Matt din spate.

Imi iau la revedere de la mama si tata, seful Avei o conduce pe Jocelyn, baietii conduc fetele, iar eu raman singur, din nou. In salonul Avei se mai afla un pat, pe langa o canapea. Pot dormi linistit, dar nu am curaj sa intru, nu stiu cum ar reactiona Ava, stiind ca am ramas eu cu ea. Poate voia sa ramana Jocelyn, una din fete, sau nimeni. Trebuie sa intru, sa ma asigur ca e bine, sa vad daca are nevoie de ceva. Cu inima in dinti, bat mai intai la usa, nu stiu de ce, si intru.