XX

56 4 0
                                    

AVA

Mii de ganduri am in cap... sunt trista, suparata, nervoasa, deranjata, dezamagita, si cel mai grav e ca nu stiu exact de ce. De faptul ca m-a sarutat sau de faptul ca nu simte nimic? Conduc ca nebuna, cu 200 la ora si in fata ochilor imi apare el, doar el. Incerc sa nu ma gandesc, dar pur si simplu nu reusesc, e ceva involuntar. Telefonul incepe sa sune si pe ecran apara numele lui. Inchid apelul, dar degeaba. Suna din nou... inchid, si tot asa, pana ce decid sa inchid de tot telefonul. Ah, ce liniste... doar eu si gandurile mele. Mai conduc inca ceva timp, si ma opresc la un local. Nu mai stau pe ganduri si incep cu shot-uri de tequila. Nu prea beau, dar acuma am nevoie. Vreau sa uit de aceasta tristete, chiar si pentru putin timp. Dupa aproape 2 ore de baut, deschid telefonul si gasesc mii de apeluri de la Sebastian, Emily, Josie, Elena...pana si Alec, Matt si Tyler m-au sunat. Wow, cat de importanta ma simt. Incerc sa fac un apel, dar vad triplu... nu stiu pe ce buton am apasat, dar dupa putin timp raspunde Josie.

-Ava, unde te-ai bagat? Murim aici de preocupare din cauza ta.

-Josie, ce placere. Am vazut apelurile... sa stii ca esti norocoasa daca vorbesc cu tine. Puteam suna pe oricine, spun cu o voce de abia ma inteleg.

-Ai baut, intreaba preocupata Emily.

-Emily, si tu esti aici... wow. Stai, pe cine am sunat de fapt, spun razand in hohote.

Cred ca am sunat pe grup.

-Spune imediat unde esti, venim sa te luam, spune agitata Elena.

-Enny, dragostea vietii mele, vrei sa stii ce s-a intamplat, adaug cu lacrimi in ochi, m-a sarutat fortat idiotul, si incep sa plang. Tu esti singura care m-ar putea intelege in acest moment. Cum isi permite boul, adaug suflandu-mi nasul, nu sunt jucaria lui, sa faca ce vrea cu mine, continui plangand. Trebuia sa ii dau mai mult decat o palma.

-Ava, de ce nu imi spui unde esti, asa imi explici mai bine ce s-a intamplat. Spune-mi unde te afli, si vin sa te iau, spune Elena cu o voce trista.

-Si dupa ce am plecat, a inceput sa ma sune non-stop. Ce se astepta, sa ii raspund la telefon, ca si cum nimic nu s-a intamplat, adaug nervoasa, luand inca un shot.

-Ava, calmeaza-te si nu mai bea. Imi spui exact unde esti, si vorbim fata in fata, bine?

-Josie, Emily, sa nu aveti incredere in barbati, cand va asteptati mai putin, va duc in infern, si va lasa acolo. Luati aminte, o sa aveti de suferit, adaug plangand. Doar sunt barbati.

Liniste totala. Ma uit la telefon sa vad daca s-a inchis, dar nu, sunt inca in convorbire.

-Ava, vrei sa vin doar eu, intreaba Elena... Promit ca vin singura, daca imi spui unde esti.

-Nu, spun sec. Nu vreau pe nimeni... stau bine asa cum sunt.

Pentru cateva secunde, ce par o eternitate, nu se mai aude nimic, si dintr-o data il aud.

-Ava... putem rezolva. Spune unde esti, si jur ca te las sa ma bati cat de tare poti.

Ma uit pe ecranul telefonului, dar imi arata ca sunt inca in convorbire cu fetele.

-Vrei sa iesi odata din capul meu, lasa-ma in pace, spun incepand sa plang, pentru a mia oara in seara asta. Doamne, pare atat de real, iti aud pana si vocea... fii atent la ce mi-ai facut Sebastian Malik. Mi-ai rupt inima bucati, si acuma vrei sa remediezi, spun printre sughituri... Pai stai sa vezi, e imposibil... inima mea nu e un lucru care sa fie reparat cu lipici, intelegi, adaug tipand, jumatate din local, intorcandu-se spre mine.

-Ava, sunt aici, la telefon. Vreau doar sa vorbim, te rog.

-Stai ce? Enny, Josie, Em, incep sa tip, le vreau pe fete.

-Sunt aici, Ava. Spune.

Incep sa plang din ce in ce mai tare, si adaug:

-Nici in voi nu mai pot avea incredere... spuneti, aveti incredere in el? Ce v-a spus mai exact, de sunteti cu el in acest moment? Va pasa ca m-a ranit?

-Ava... incearca Em sa spuna, dar o opresc.

-De fapt nici nu vreau sa stiu raspunsul, sunteti cu el, nu e nevoie de un raspuns verbal. Sunteti niste tradatoare, si inchid telefonul.

Ma ridic de la masa, abia reusind sa ma tin pe picioare si ma duc sa platesc, nu mai pot sta aici, simt ca ma sufoc. Un domn ma intreaba daca am nevoie de un sofer, dar dupa experienta de azi, raspund urland ca barbatii nu sunt de incredere si ca prefer sa mor decat sa ma las condusa de un barbat. Ma urc in masina, dar acel domn, nu se lasa si ma face sa cobor.

-Domnisoara, e prea periculos sa conduceti in aceasta stare... daca aveti putina rabdare, pot sa va chem o soferita, adauga serios.

-Si tu cine dracu mai esti, sa imi spui ce sa fac?

Ma uit urat la el, si apoi ma pun din nou in masina. Imediat, domnul imi ia cheia din contact si imi spune sa cobor.

-Ce dracu, e cheia mea. Fac ce vreau, cand vreau. Daca vreau sa conduc in starea asta, conduc in starea asta, daca vreau sa mor acuma, ma duc sa mor acuma, intelegi, spun urland.

-Ei bine, nu in schimbul meu. Uite ce e, adauga cu un pic de speranta, nu stiu ce ti s-a intamplat, dar nu cred ca se merita . Am avut o fiica de varsta ta.

Cand aud "am avut", ma uit serioasa la el. Ma simt mai calma, si ma sprijin usor de masina.

-Da, am avut. A murit, accident de masina... spune, citindu-i tristetea in ochi. Nu cred ca pot suporta, ca o persoana pe care tocmai am cunoscut-o, si pare super de treaba, sa faca la fel.

-Par de treaba, intreb serioasa. Da daca nu am facut decat sa ma comport urat cu dumneavoastra.

-Uite, uneori mai avem si zile proaste... dar da, pari de treaba. Stai linistita, te iert, adauga zambind.

-Imi pare rau pentru fiica dumneavoastra, adaug cu un nod in gat.

-Asa e viata uneori, cade deodata peste tine. Dar ce putem face? Incercam sa mergem inainte, cu ranile bandajate, spune cu o voce tremuranda. Hai sa mergem inauntru, asa pot suna o soferita, adauga zambind.

F8Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum