F8

XI

AVA

Ma trezesc si imi fac un dus. Ma imbrac si cobor sa iau micul dejun. Dupa cateva minute coboara si Sebastian.

-Buna dimineata.

-Buna dimineata domnule.

-Acum o sa mergem la birou si in seara asta la o cina de afaceri.

-De acord domnule.

-Ava, mai doresti ceva, intreaba doamna Ilda cu un zambet.

-Va multumesc, dar am mancat destul, raspund eu razand.

-Dumneavoastra, domnule, intreaba doamna Ilda.

-Multumesc doamna Ilda, am baut cafeaua si mi-a fost de ajuns, spune Sebastian.

-Mergem, intreaba Sebastian uitandu-se la mine.

-Desigur domnule.

Imi da cheia de la masina si sunt cea mai fericita persoana de pe planeta. A devenit un obicei si sunt mandra ca conduc o asemenea masina. Ma uit in oglinda retrovizoare si observ ca se tine dupa noi un BMW negru de prin 2019, de cand am plecat de acasa. As pune ca e totul in capul meu, dar sunt un bodyguard, si imi urmez mereu instinctele. Daca simt ca e pericol, atunci asa e. La intersectie o iau la dreapta iar BMW-ul la stanga, deci se pare ca m-am inselat.

-Ava, e gresita strada, o sa ajungem la birou dupa o ora.

-Stiu, mi s-a parut ca eram urmariti si am fost obligata sa schimb directia. Imi pare rau domnule.

-Ah, e in regula dar atunci...nu iti spun desigur cum sa iti faci treaba.

Ma uit la el, fac un zambet fortat si nu spun nimic. Dupa ceva timp ajungem la birou si Sebastian se apuca de treaba. Dupa 2 ore de stat pe scaun, si incercand sa citesc niste reviste, ma ridic dintr-o data nervoasa, toate acele reviste vorbind despre Mr Perfection si "gasca" lui.

-Esti bine Ava, intreaba Sebastian confuz.

-O sa ma duc sa imi iau un suc de la cafeneaua de langa noi. Dumneavostra doriti ceva, intreb eu cu un zambet fals.

-Nu, multumesc. Sunt in regula, spune uitandu-se la mine zambind.

Ies din camera aceea, unde simteam ca ma sufoc, si inspir usurata. Iau liftul si dupa putin timp ajung la parter. Ies din cladire si ma bucur pentru cateva secunde de timpul frumos si calduros de vara, as sta mai mult, dar nu il pot lasa pe Sebastian nesupravegheat mult timp, si ma duc repede spre cafenea. Imi iau un suc natural de portocale si iesind observ acelasi BMW de dimineata parcat in fata cafenelei. Deci ne urmareau, dar au schimbat directia pentru ca mi-am dat seama. Ma uit mai bine si observ 2 barbati in jur de vreo 30 de ani. Incep sa ma apropii de masina dar ei pleaca... reusesc sa vad doar tatuajul pe gatul soferului, un sarpe imens. Incep sa fug spre cladire, in mintea mea fiind haos, imaginandu-mi ca Sebastian ar fi inconjurat de cativa barbati, si liftul ajunge prea greu, asa ca folosesc scarile. Urc 5 etaje in cel mai scurt timp posibil, nici eu nu stiu cum am reusit, si intru in birou dintr-o data, fara sa mai bat la usa, terorizata, abia reusind sa respir. Sebastian se uita ingrijorat la mine iar eu ma simt doar usurata.

-Doamne Sfinte, Ava...ce s-a intamplat? Ai fost plecata doar 5 minute.

-Sunt bine...mi-am imaginat doar cele mai urate scene posibile si imposibile, raspund eu respirand greu.

-Stai jos si spune-mi totul de la inceput, spune Sebastian uitandu-se preocupat la mine.

-V-am spus dimineata ca mi s-a parut ca eram urmariti, nu? Ei bine, nu ma inselasem, desi asta credeam. Cand am schimbat directia la intersectie, masina ce ne urmarea a luat-o in directia opusa, deci am crezut ca mi s-a parut ca ne urmareau. De fapt schimbase directia, pentru ca mi-am dat seama ca eram urmariti. Cand am coborat la cafenea, am vazut aceeasi masina parcata, si cand m-am apropiat, masina plecase. Eu am vazut doar 2 persoane, am crezut ca erau mai multe, si au reusit sa intre in cladire. Liftul nu mai ajungea si am facut scarile. Cred ca le-am facut intr-un minut jumate.

-Ava, nu e o tragedie. Ma pot apara si singur pana ce ajungi tu sa ma salvezi, adauga Sebastian razand.

Ma ridic de pe scaun dintr-o data, ceea ce il face pe Sebastian sa se uite cu o privire tulbure spre mine. Ma uit in ochii lui, serioasa si adaug:

-Asta nu trebuie sa se intample niciodata, ne-am inteles?

-Ok, Ava, calmeaza-te. Facem cum spui tu.

Las formalitatea de-o parte si ma apropii de el, in mintea mea fiind inca haos, fiind terorizata, desi nu arat, ma uit in ochii lui, si cu o privire sincera ii spun:

-Promite-mi ca nu o sa faci de capul tau, si ca o sa ma asculti, cu toate ca nu o sa para corect ceea ce zic si fac. Promite-mi ca ai sa asculti si de bodyguard-ul care o sa ma inlocuiasa cand o sa am liber. Promite-mi.

-Ava nu s-a intamplat nimic si nici nu o sa se intample. E in regula...

-Promite-mi, insist eu, apropiindu-ma mai mult de el.

-Bine, promit, adauga el intr-un final, serios.

Nu stiu de ce, dar nu ma simt usurata. De ce simt ca desi a promis, o sa faca tot cum vrea el? Numai cand ma gandesc, mi se face pielea de gaina. Mi s-a intamplat doar o singura data sa ma distrag, si a fost suficient. Clientul meu a fost cat pe ce sa moara. Mi-am jurat ca nu o sa mai fac aceeasi greseala.

-Ava, sa mergem. Trebuie sa ma intalnesc cu cineva inainte de cina din seara asta.

-Desigur domnule.

Iesim amandoi si imi da cheia, ceea ce ma face sa zambesc putin, fara sa vreau. Faptul ca stie ca nu e obligatoriu sa conduc eu, si totusi imi da cheia, fara sa stea pe ganduri, ma incanta.

-Adresa, intreb eu serioasa.

-"The Crown", raspunde serios.

Dupa aproape jumatate de ora ajungem la destinatie. Localul are parcare subterana, asa ca il las pe Sebastian la intrarea subterana a localului si ii spun ca parchez imediat, iar el poate sa astepte in local. Il vad cum intra in siguranta, iar eu caut un loc de parcare. Ma pregatesc sa ies din masina dar cineva ma ia prin surprindere si simt sange in gura. Buza inferioara e sparta. Tocmai ce am primit un pumn. Nu am timp sa procesez, si mai primesc un alt pumn, de data asta in partea osului zigomatic din stanga. Trebuie sa recunosc ca a durut. Ma apuca de par si ma trage din masina, trantindu-ma si dandu-mi o lovitura cu piciorul in abdomen. A fost o lovitura dura, si scuip sange. Ridic privirea si vad 3 barbati in jurul meu. Il recunosc pe cel cu tatuajul sarpelui, si ma uit la el, incepand sa rad. Ma mai trezesc cu un pumn, si simt mai mult sange, dar nu cedez, si ma uit la el cu un zambet triumfator. Ceilalti doi ma ridica, ma tin de brate, iar celalalt imi mai da cativa pumni in fata si abdomen, iar eu nu fac altceva decat sa rad. Am fata plina de sange si cred ca i-am lasat destul sa se bucure de momentul lor. Imi fac avant, si sar, impingandu-l cu picioarele pe cel cu tatuajul, facandu-l sa cada. Totodata cad si eu cu ceilalti doi ce ma tineau de brate.