Delia Snape-Un altfel de Slytherin

capitolul 37

Nu eram departe de camera lui tata când l-am vazut pe acesta iesind valvartej din camera si mergând spre turnul de Astronomie. L-am urmat din umbra pana când am ajuns aproape de turn, moment in care mi-am intors capul  1 secunda spre holul pe care il lasase-m in spate si l-am pierdut din vedere'la naiba' am spus ca pentru mine. Am continuat sa merg desi nu stiam unde mai exact, pana cand am ajuns in turn unde l-am gasit pe Dumbeldore rănit.

-Directore Dumbledore ce vi s-a întâmplat?? Intreb eu speriată
-Nu iti face griji domnișoară Snape o sa fiu bine. Pleaca de aici, du-te la tatal tau.
-Nu am de gand sa va las!! Ii strig in fata încercând sa imi caut bagheta prin pantalonii'nu se poate am uitat-o in camera'.
-Ce s-a întâmplat Delia?? Întrebă el ingrijorat
-Mi-am uitat bagheta in cameră, ma duc sa mi-o iau. Asteptati-ma aici. Spun eu ridicandu-ma si mergând spre scari.

Când vreau sa cobor de jos apar acei oamenii cu masti, femeia creata si Draco. Draco are bagheta îndreptată spre mine in timp ce femeia ii sta in ceafa.
-Ooo dar ce avem noi aici, sa fie chair scumpa fiica a profesorului Snape. Spune ea pe cu o voce pitigaiata putin. Nu cred ca ti-a spus cine suntem noi dar dane voie sa ne prezentam, eu sunt Bellatrix lestrange iar ei sunt cativa devoratroi de moarte. Suntem foarte buni prietenii cu tatal tau. Spune ea râzând draceste
-Nu, minți, tata nu s-ar băga niciodată in asta!! Ii tip eu in fata
-Oh scumpo trebuie sa te anunt ca a facut o deja, si l-a tras si pe iubitelul tau in asta. Spune ea fluturândusi bagheta pe sub barbia mea.

Eu incremenisem complet, tata si Draco lucrau cu oamenii astia si eu nu am aflat nimic. Acum eram nervoasă si speriată pentru ca nu stiam ce o sa se întâmple.
Bellatrix nu a asteptat prea mult si le-a ordonat devoratroilor sa ma prinda. Nu aveam unde sa fug asa ca nu m-am opus si i-am lasat sa ma prinda sperând ca cineva v-a veni si ma v-a ajuta.
-Si acum ca o avem si pe ea si pe mos cu cine artrebui sa incepem oare?? Hmm...ce spuneti sa ne jucam cu fata putin, am auzit ca are puteri interesante.
-Nu te atinge de ea! Se aude vocea lui Snape de pe scări
-Buna scumpul meu prieten. Il saluta Bellatrix
-Bellatrix nu am timp de salutrui, lasa-mi fiica in pace.
-Bine, dar ca asta sa se întâmple doar daca tu sau Draco  il omorati pe Dumbeldore.

-Eu nu..
-Atunci Draco. Io taie Belletrix.
Tata nu se mai gândește foarte mult si se duce in fata lui Dumbledore care statea langa balcon. Eu ma uitam cu ochii mari si asteptam urmatoarea miscare a lui tata. Frica imi cuprindea corpul.

***
Dumbeldore era mort, si persoana care la omort era chiar tatal meu. Dupa ce l-a omort devoratorii mi-au dat drumul si toti au disparut la fel cum au si aparut, impreuna cu Draco si tata.

***
-Scumpo nu, nu pleca. Spune tata prinzandu-ma de încheietura. Eram la poarta Hogwarts-ului cu tata si Draco cre se intorsesera aparent.
-Nu vreau sa mai stau o secunda aici. Va urăsc pe amandoi!! Cum ati putut sa imi ascundeti asa ceva?!
-Iti putem explica tot. Spune Draco din spatele lui tata
-De la tine chair nu vreau nici o explicație, tu m-ai eviatat atata timp. Tu si cu mine nu avem nimic de iîmpărțit asa ca nu vreau sa te aud!! Spun si imi ridic ghiozdanul de pe jos, fiind gata sa plec.
-Stai scumpo si restul lucrurilor? Si unde vei sta?
-De restul numai am nevoie, de acum a inceput războiul asa ca numai contează. Cat despre unde o sa stau, asta ma privește pe mine.
Dupa ce zic asta nu ma mai uit in spate si plec cat de repede pot cu o durere imensă in inima.

*a doua zi dimineața*
M-am trezit pe asfaltul rece de pe o străduță putin populata pe care nu o mai vazusem pana atunci. Imi era frig, eram obosită, speriată si nu știam unde ar trebui sa ma duc.
-Scumpo, ce cauti pe strazile astea singura. Ai putea fii atacată.
-Pleaca batranico, nu am nevoie de mila ta.
-Au, stiu ca sunt bătrână da nici asa.
Dupa ce imi spune asta eu ma intorc cu fata la ea si mare imi e mirarea când vad o femeie cu parul roscat inchis, destul de inalta care statea in intuneric.
-Cine esti tu?? Intreb curioasă. Imi pari cunoscută??
-Poate pentru ca semn putin  cu tine, defpat tu semeni putin  cu mine. Spune femeia zambind slab
-Mama?? Intreb eu socata.
-In tocmai, am vazut tot ce s-a întâmplat, ți-am auzit strigatul tie si fratelui tau asa ca am venit. Stiu ca e ciudat sa ma vezi dar fratele tau o sa iti explice totul într-o zi. Acum nu pot sta mult dar vreau sa iti zic ca esti o luptatoare si ca stiu ca poti trece peste, tatal tau te iubeste, esti tot ce ia mai ramas, intoarce-te te rog, daca nu pentru el atunci pentru băiatul ala.

-Nu mama, nu sunt gata, nu vreau sa ii vad.
-Atunci unde o sa stai??
-Nu stiu..
-Prietena ta Cristina, poate ea are un loc unde poti sta.
-O idee minutata, mersi mama. Spun eu zambind.

De o data o vad pe mama disparand in intuneric si eu ma trezesc pe o alee rece, visasem aparent, hmm, nu prea imi pasa. Am reusit sa o vad si a avut o idee chair foarte buna asa ca o voi asculta.