Delia Snape-Un altfel de Slytherin

capitolul 39

Aud cum usa de la intrare se tranteste si ma duc sa vad cine e. Când ajung jos ii vad pe gemenii împreună cu Cristina cum  trec cu privirea prin casa in cautarea mea.

-E aici!! Striga George venind spre mine. Mini-Snape esti bine?? Ma întreabă el in timp ce ma tine strâns in brațe.
-D-da. Spun eu putin confuza.
-Când am primit scrisoarea de la Molly am știut ca trebuie sa ii aduc si pe ei asa ca iata trupa de soc care o sa te faca sa te simtit mai bine. Spune Cristina venind spre mine
-Awww, va iubesc asa de mult. Spun eu zambind incet in timp ce o lacrimă imi cade pe obraz.
-Mini-Snape închide robinetul. Spun gemenii venind spre mine.
-Ok ok.
-Si acum hai sus sa iti căutăm ceva de îmbrăcat. Spune Cristina
-Pentru ce?? Întreb eu confuza.
-Pentru ca mergem sa ne plimbam, nu iti poti petrece toata viata in camera fratelui nostru.
-Ohh, bine. Dar stai un-. Nici nu apuc sa termin ce am de zis pentru ca, Criatina ma trage de mânecă pana in camera.

-Si cum mai merge cu minunatul stalp?? Intreb eu in timp ce ma schimb
-Delia!! Si merge bine. Dar tu, ai găsit pe cineva?
-Nu, nu vreau sa ma gandesc acum la asta. Spun uitandu-ma in oglindă.

-AUTOR-
Cat timp fetele se schimbau gemenii stăteau in usa asteptandu-le.
-Forge, esti sigur ca nu vrei sa vorbesti cu ea? O placi din anul 2 si acum e liberă.
-Gred, doar pentru ca numai vorbește cu el asta nu înseamnă ca numai sunt împreună, plus ca pitica e distrusă, nu cred ca e momentul sa intervin.
-Cum spui tu, dar fii langa ea are nevoie de un geamăn care sa o faca sa râdă.
-Asa o sa fac. Spune el zambind incet, nu putea nega ca o place pe fata dar ceva ii spunea ca nu e momentul sa vorbească cu ea.

Băieții stateau in liniște pe hol când din camera unde erau fetele s-a auzit o bubuitura.

-DELIA-
Ma urcasem pe o scarita pentru am căuta lantisorul de la tata pe care il pitisem undeva sus in dulapul cu haine. Când il prind si vreau sa cobor de pe scarita calc stramb si  dau drumul la lantisor, eu căzând de pe scara si ateriznad cu mana dreaptă pe cioburile de la lănțișor.
-Auu!!
-Delia!! Vai Merlin ma duc sa ii chem pe băieții. Spune Cristina, dar când da sa iasa gemenii intra in camera George venind la mine in timp ce Fred statea cu Cristina care făcuse un mic atac de panică.

-Mini-Snape dă-mi sa iti văd mâna!! Striga George la mine, frica observandu-se in ochii.
-George, sunt bine. Spun eu încercând sa acopăr durerea.
-Nu nu esti!! Esti ranita atata fizic cat si psihic. Numai mintii pe toata lumea, suntem aici sa te ajutam!! Spune el in timp ce lacrimile ii curg pe obraz.
Eu imi ridic mana incet de pe cioburi in timp ce George se uita panicat la mine. Când reusesc sa o ridic el imi ia mana si o tine strâns între mâinile lui.
-George, noi o sa va lasam ok? Spune Cristina care ii face semn lui Fred sa meargă.

George da încet din cap si cei doi părăsesc încăperea acolo rămânând doar noi doi.
-George.. eu nu am.. eu..
-Shh, e ok piticanie sunt aici acum. Spune el si se uita la mine zambind. Dar când se uita mai atent la mine observa ca eu plangeam in hohote.
-Mini-Snape ce e??
-Nimic doar ca stii Draco imi spunea asa, plus ca tocmai am spart lănțișorul de la tata...
-Oh, imi pare rau Delia.. dar hei, cred ca mama il poate repara.
-Sper... Spun eu incet

Când imi vede starea George ma ia in brațe stil mireasă si ma lasa sa stau pe el, el jucandu-se cu parul meu.
-Mersi George.
-Pentru??
-Pentru ca stai aici cu mine, pentru ca ma faci sa ma simt mai bine dupa mult timp.
-Mereu scumpete.

***
Dupa 2 ore lănțișorul era aproape reparat, mana mea era bandajata si eu stateam cu gemenii si Cristina in camera lui Percy, discutând.
-Si Delia, când incepi sa iti cauți pe cineva?? Întrebă Fred
-Nu stiu, nu ma simt suficient de puternica cat sa iau responsabilitatea unei relații in maini. De ce ai tu vreo idee??
-Nu, eram doar curios. Spune el zâmbind.

Nu sunt proastă, stiu ca se referă la George, si da trebuie sa recunosc George e frumos si atent si grijuliu si poate sunt putin îndrăgostita de el dar nu imi fac planuri inca.

De o data se aude usa de la intrare, eu cobor împreună cu Cristina. Jos nu era nimeni alta decat Fleur. Când o vedem ii sarim in brațe ea răspunsndu-ne la îmbrățișare si spunandu-ne ca mergem la cumpărături de nuntă. Sa caut rochii si bijuterii nu e tocmai stilul meu dar o fac pentru ele.