Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 16

Astazi este o zi mare pentru Mihai. Astazi se reintoarce la facultate.
Statea acolo, fata in fata cu cladirea mare compusa din 3 blocuri, iar campusul parea mai pustiu ca niciodata.

Cind era el student, peluza din fata era intotdeauna plina de studenti care fie învățau, fie stateau la bîrfa, fie se jucau ceva fotbal. Locul lui preferat era sub cel mai batrin copac, ce ii aducea aminte de copacul lui de nuc.
Vorbind de locuri preferate.
Se gindi serios ca nu a mai dat de mult pe acasa, de citeva luni bune. Si cum mai sunt doar citeva saptamini pina la craciun, se gindi serios sa o sune pe mama lui sa o intrebe daca e ok sa sarbatoreasca impreuna.

Poate ca pentru unii asta ar suna ciudat, dar Mihai - care nu a mai auzit nimic de parintii lui de multa vreme - nu mai stie sigur daca mai este bine venit acasa. S-a comportat ca un adevarat idiot ultima oara. Nici nu stie cum o dea ochii cu mama lui.

Ofteaza obosit si mai zaboveste citeva minute linga copacul lui. Copacul lor. "Copacul nostru"
Atinse parca cu frica cele doua litere scrijelite in scoarta copacului "A&M", si isi retrase repede mina, cind auzi un glas mult prea cunoscut.

-Mai mai mai, pe cine avem noi aici. Mai traiesti? Sau esti doar fantoma derbedeului?

Mihai zimbi scurt in coltul gurii, apoi se intoarse cu fata la bunul lui prieten, si coleg de munca, si exclama:

-Adam, amice!

Se imbratisara barbateste, si dupa un scurt schimb de priviri se aseazara la umbra batrinului copacului.
Aveau multe de discutat.

-Si frate, pe unde ai fost lunile astea? Nu te-am mai vazut de un car de ani! Nici nu stiam daca mai esti prin Londra, imi imaginam ca stai ca sihastrul prin nu stiu ce colt al lumii.

Dar Mihai se juca cu un fir de iarba. Il rupea si aranja firicelel de plastic mai mici pe piciorul lui, iar cind ajungea la zece scutura piciorul si toate cadeau jos pe gazon. Asta era modul lui de a pierde vremea pina Adam se satura de trancanit fara noima.

-Bă, mai auzit?

-Mh?

-Pe unde ai fost?

Mihai isi reveni si raspunse fara prea mare tragere de inima:

-Pe la sedintele alea de care mi-ai povestit.

-Nu ma inebuni!

-Vorbesc serios.

-Asta e premiera! Chiar mi-ai ascultat sfatul!

Barbatul dadu din cap amuzat si continua sa rupa firele de iarba.

-Si, povestestemi! Cum a fost?intreba brunetul cu ochi negri, foarte interesat sa afle tot despre sedintele de terapie a doamnei Shawn. A auzit despre ea, doar este cel mai bun psiholog din intreaga Londra. Vroia sa afle tot, de la fir la par.

Mihai lua o gura de aer si incepu a povesti fara prea mare tragere de inima:

-A fost cu siguranta o greseala. Am ajuns acolo, in prima zi, injurinduma si blesteminduma singur pentru proasta idee de a ma duce.

-Ma asteptam la asta, zise Adam, tu spunemi ceva nou!

Brunetul cu ochi verzi ofta exasperat de manierele lui Adam de a intrerupe omul, insa cu toate astea, continua:

-Acolo mi sa spus sa imi aleg o porecla, pentru ca numele si statul in societate nu conteaza, sau ceva de genul. Ideea este ca acolo eram toti egali.

"Fascinant" gindi Adam uluit.
"Cum de nu m-am gindit niciodata la asta?"

-Apoi, mai spuse Mihai, a trebuit sa povestim. Cosmarul meu. Eu am fost ultimul din cerc, si pina sa imi ajunga rindul, miam dat seama de un lucru.