Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 18

Soarele era pe cale sa apuna, si masina in care erau Storm cu Sevy si cu Mihai intrase pe portile misteriosului orasel Harlow.

Era Ajunul Craciunului, si tot orasul vuia de pregatiri si voie buna.
Puteai vede copii care se jucau in zapada si puteai auzi colinde de Craciun, dar cel mai bine puteai mirosi aroma dulce a biscuitilor de ciocolata de pretutindeni.

Storm era pur si simplu fermecata. In timp ce Mihai si Sevy discutau Dumnezeu stie ce, ea privea cu gura cascata la peisajele din povestile lui Mihai, si nu isi putea imagina ceva mai mirific de atit.

Chiar in stinga in departare se vedea casa neagra unde el si cu Alexa au fost prinsi de paznicul campului, si apoi cind au facut la dreapta a vazut scoala unde cei doi si-au petrecut majoritatea anilor. Si drept in fata:minunata casuta din copac!

Era chiar acolo, in curtea din fata a casei cu peretii maronii si ferestre luminoase. Sari din masina si se opri exact in fata nucului. "Deci asa arata nucul Antieroului..." gandi ea.
"Nu cred ca seamana nici pe jumatate cu desenele mele"

In secunda urmatoare, doua femei una mai energica ca alta țâșniră pe usa, mai sa il dea gramada pe barbatul cu mainile pline de sacose.

Ea, in schimb, se duse tiptil linga prietena ei si astepta cuminte pina rundele de pupacei si imbratisari vor sfarsi, ca sa le faca prezentarile.

-Asa sunt intotdeauna?o intreba ea pe Sevy la un moment dat.

-Oh, uneori pot fi si mai rele! Acesta este doar modul lor de a-si arata afectiunea pentru cineva. Te ucide cu iubire!

-Ce soarta oribila, constata ironica.

Sevy chicoti, dar nu a bine, pentru ca imediat venise si runda ei de pupaceli si imbratisari. Doar ca la ea, au mai fost adaugate si ceva "Vai, da ce mare te-ai facut! Vai, ce par frumos ai"

-Gata gata mamelor, o sa ne striviti cu atita afectiune! Acum, daca ati terminat, as vrea sa va prezint pe cineva.

La replica asta Storm inghiti in sec.

-Mama, Kamelia, aceasta este prietena noastra, Storm. Storm, acestea sunt Kamelia Develi si Charity O'Brien, mama mea.

-Imi pare bine sa va cunosc, doamnelor!

-Oh draga, poti sa ne spui doar Charity si Kamelia! Doamne suna invechit, zise repede femeia bruneta.

Fata dadu mana cu ele politicoasa, dar acestea sau uitat ciudat la ea si au traso intro imbratisare de urs.

-Si noi ne bucuram sa te intalnim, Storm!

Fata fu luata prin surpindere si nu reactionase in nici un fel. Imbratisarile erau inca un lucru nou pentru ea. Ii mai trebuia ceva timp pentru a se obisnui.

Dupa ce scapase din bratele lor, Storm isi permise sa le analizeze scurt pe ambele femei ajunse in floarea varstei.

Charity parea a fi o doamna calculata, avea parul brunet strins intrun coc perfect si ochelari cu rame patrate care pastrau in vitrina ochii ei caprui ca mierea, ce nu se manau nici pe de parte cu cei a lui Mihai.

Iar Kamelia emana eleganta prin toti porii. Avea un par auriu si matasos ca soarele si niste ochi albastri cum nu sa mai vazut niciodata.

Daca Mihai spunea ca Alexa era copia fidela a Kameliei, Storm nici nu putea sa isi imagineze cat de frumoasa putea sa fie aceasta.

Mihai in schimb era in culmea fericirii. Ii fusese dor de tot, de mama, de Kamelia, de casa, de nuc de casuta din copac - intrun cuvint :de tot.