Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 19

Dimineata zilei de Craciun o prinde pe Storm in fata nucului batran, inca nehotarata daca sa intre acolo sau nu.

Argumente erau o tona, si pro, dar si contra. Faza nasoala e ca ea nu stia in ce parte se inclina balanta.

Mihai pe de alta parte, statea la fereastra vechii lui camere, si o analiza pe Storm, incercind sa ii ghiceasca urmatoarea miscare. Va intra ea oare in casuta, sau nu?

-Privesti showul de dimineata? Rasari si Sevy ca de nicaieri.

-Este interesant sa o privesti cum ratiunea si bunul ei simt se lupta cu curiozitatea de a afla ce se afla in casuta.

Era corect. Bruneta ba ridica o mana in sus, ba o lasa inapoi in jos, ba se intoarcea cu spatele, ba iarasi cu fata.

-Este amuzant, constata surizind si mai lua o gura mare de cafea.

-Ha ha, am uitat sa rad, ii zise ea ironica. Apropo, nu te ingrijoreaza faptul ca ar putea intra in casuta?

-Nu o va face, spuse el cu incredere.

-De ce esti asa sigur?

-Nu sunt sigur, doar presupun. Intro oare care masura am ajuns sa o cunosc, si chiar sa am si incredere in ea. Atunci cind gindeste prea mult, intotdeauna renunta. Ar trebui sa actioneze fara sa gandeasca!

-Ai dreptate, dar eu imi cunosc prietena si mai bine, si stiu ca poate fi imprevizibila.

Mihai ii trase o ocheada scurta poi se reintoarse cu privirea la bruneta de afara.

-Poate ca ai si tu dreptatea ta.

De cind a intrat bruneta aceasta in viata lor, amandoi par sa o fi indragit la nebunie. A reusit cumva sa le intre pe sub piele, si nici unul nu stiu daca este de bine, sau de rau.

-Sii, tu chiar vrei sa intre acolo?il mai intreba.

-Poate.

-Nici macar pe mine nu ma lasi acolo! zise ea nepasatoare in timp ce ia isi turna un pahar de apa. De fapt, stiau prea bine adevaratul motiv. Mihai doar i-a dat glas:

-Tu o urasti pe Alexa, ea nu.

Si Sevy era complet si in totalitate deacord cu el.

Atunci cind venea vorba de Alexa, Sevy se crispa si se incorda toata. Nu iubea acest subiect, in aceiasi masura ca si Mihai, doar ca aici exista o diferenta uriasa: lui Mihai ii provoca durere amintirea ei, lui Sevy doar scîrba.

Si cu asta ii intoarse spatele, primind o rostogolire a ochilor peste cap din partea ei, si o lua spre gradina din fata. Cind regina nehotaritilor era pe cale sa renunte si sa plece, el se apropiase incet leganinduse de pe un pocior pe altul si surizind.

-Gindesti prea mult.

"Stiu"

-De ce nu ai urcat pina acum?

-Nu stiu.

Ba stia! Credea cu tarie ca asta este locul lor intim, si ca s-ar simti ca o criminala in serie daca ar distruge atmosfera aceia a legendarei casute din copac. Dar ah! Cit de mult vroia sa urce acolo.

-Dar chiar iti doresti asta, nu-i asa? O intreba el la scurt timp

-Da...se plinse ea ca un copilas de gradinita.

Asta il facu pe Mihai sa rida si sa bata cu palma usurel in scoarta copacului batrin.

-Atunci asta e tot. Cind iti doresti cu adevarat ceva, trebuie sa faci tot posibilul sa ajungi acolo. Oricite obstacole nu ar fi, si oricîte persoane nu te-ar trage in jos.