Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 6

Aceasta este ultima zi de ședințe. Cu toții se simțeau oarecum mai bine. Metoda asta de a discuta în grup părea să îi fi ajutat pe fiecare în parte.

Flacără nu se mai aprindea din fiecare lucru mărunt, înțelese ce înseamna definiția răbdării.

Antieroul nu a înțeles niciodată de ce Ocean se afla printre ei, el părea cel mai stabil dintre toți. După ce i-a auzit problema cutremurătoare, a înțeles lipsa sentimentelor. Zâmbea din politețe. Ajuta din obișnuință. Trăia din plictiseală.

Până și Cometa părea să se simtă mai bine: le permitea rănilor de pe mâini și picioare să se vindece.

Doi ochi inexpresivi și o atitudine rece- aceasta era Cristal. Despre ea nu știa ce să creadă. Nu observa nici o schimbare. Parcă refuza să își deschidă inima. Parca semăna cu el.

Dar el pe lângă ea, crescuse și se maturizase. Odată cu vârsta, mintea fiecăruia începe să se schimbe și să perceapă lucrurile într-un mod diferit.

Problema la Cristal era că mintea ei era deja schimbată, într-un sens negativ. Când povestea despre viața ei, te simțeai ca într-un film horor.
Partea înfricoșătoare era că viața ei nu era un film. Era realitatea.

Aruncă o privire fugitivă acelui braț subțire, pătat de cicatricile mucurilor de țigări și vânătăile în urma bătăilor consecutive. Deși fusese salvată, vânătăile încă puteau fi zărite de la un kilometru.

Îi părea rău pentru ea, știa că nu o să se mai vindece niciodată. Nu rănile fizice, mai degrabă cele mintale.

Și mai rămânea el, preferatul grupului.
Cu toții se îndrăgostiseră de povestea lui de dragoste, și așteptau cu sufletul la gură finalul.

Într-un final i se confesase, dar cum rămânea cu finalul tragic promis? Ce avea să se întâmple?
Ea îi spunea că îl iubește pe Andrei? Sau că nu a simțit niciodată nici un gram de iubire romantică pentru el?
Asta este marea dramă a vieții lui?

Nimeni nu știa nimic, dar continuau să aștepte, până doamna Shawn termina discursul obligatoriu.

-Uitați că am ajuns și aici, dragii mei, în aceste clipe pline de emoții! Dar să știți că acesta nu este finalul, este abia începutul! Începutul unei vieți noi! Precum un fluture maiestos, veți lăsa în urmă problemele și rânile adânci să se închidă și veți zbura! Sper că aceste săptămâni vă vor fi folositoare, și eu vă aștept întotdeauna la mine, să mai discutăm despre viețile voastre! Aici ne luăm rămas bun!

-Încă nu! Sări în picioare Cristal. Eu vreau să aud finalul Antieroului. Vreau să știu cum și-a ales acest pseudonim?

"Bună întrebare" gândi el.

Privi în jurul lui și dădu de aceleași priviri răbdătoare ca și în prima zi. Cu toții uitaseră de problemele lor și se concetrau pe a lui. O îndrăgeau nespus pe Alexa și vroiau să știe continuarea.
Sau, așa cum a spus și Cristal, finalul.

Așa că, după ce a expirat zgomotos toate sentimentele de anxietate, și-a ridicat privirea și a zis:

-Bine. O să vă spun marele final. Cu condiția de a nu fi compătimit. Nu am nevoie de mila voastră, sau de ajutorul sau de orice altceva! Vă spun la revedere și mă lăsați să plec!

Doamna Shawn privi descurajată în direcția lui. Știa că e un caz pierdut. Știa că nu mai vede culorile vieții. Bănuia și finalul dureros, dar nu spuse nimic. Îl lăsă pe el să redeschidă rănile din trecutul amândurora.