Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 30

În liniștea serii de iarnă parcă întreg pământul se oprise în loc.
Peisajul era unul mirific, soarele era pe cale să apună și cerul se scălda întro galaxie de culori.

-Exact așa îmi amintesc seara aceia în care a murit Alexa. Era la fel de liniște și la fel de frumos. Nu îmi imaginam că universul meu e pe cale să se prăbușească.

-Ce s-a întâmplat de fapt atunci? Întrebă Storm reticentă.

-Cred că pentru a spune povestea așa cum trebuie, este nevoie să ne întoarcem cu câteva săptămâni înainte.

Eu și Alexa eram mai îndrăgostiți ca niciodată, și adoram să ne petrecm zilele împreună. Era magnific. Era perfect. Sau mai bine spus, a fost totul perfect până să apara Foxy.
Ai mai auzit de ea de la Amelia.
Dar ce nu ți-a spus Amelia a fost cum a reușit ea să mă nenorocească, și a scăpat basma curată, ca o lașă ce este s-a sinucis.

Știu că nu e bine să vorbești de rău pe cei care nu mai sunt printre noi, dar pe ea nu o să o pot ierta niciodată. Și nici pe tatăl Alexei.

L-am crezut pe Marin la 15 ani, ca un puști naiv ce eram. Chiar am crezut că o iubește ca pe ochii din cap. Doamne cât m-am putut înșela!

Când lumea ne era mai dragă, Marin și-a făcut iarăși apariția. Venise la facultatea la care predam amândoi. Era hotărât să își căsătorească fiica cu nu știu ce fiu al unei firme cu care colabora.

Ca răspuns, i-am tras un pumn direct on mecla lui de om prost. A facut el multe, dar asta era prea de tot! Mi-a luato odată, nu puteam permite să mi-o ia din nou.

Credeam ca a inteles. Credeam ca o sa ne lase in pace. Avea sa aflu mai tarziu ca asta a fost de fapt cea mai mare greseala din viata mea! Faptul ca am lasat garda jos si am crezut ca totul o sa fie doar curcubee si caramele.

Arunca o scurta privire la bruneta din stinga lui si vazu ca asculta atenta. Asta il facu sa zambeasca.

-Apoi am cunoscuto pe Foxy. Alex a aduso de fapt intro seara. Cu totii am acceptato, parea o fata draguta si vesela. Vai, cit ne inselasem...

Alexa nu a placuto din prima clipa. Nu intelegeam de ce. Era mereu incordata cind ea se apropia de noi la mai putin de 5 pasi.

Toti au inceput sa o numeasca paranoica, in frunte cu Sevy. Si ea o ura pe Foxy, dar din cite se pare, pe Alexa o ura mai mult.

Odata Alexa a spus ca Foxy a furat niste bani din jachetele noastre cind eram la mine acasa.
Asa si erau, banii au disparut, de la fiecare cite 100 sau 50 de dolari. Am verificato pe Foxy la cererea Alexei si nu am gasit suma aceia la ea in buzunare. De fapt, nu am gasit nimic. Ea nu avea nici un ban la ea.

Si cind Alexa sa intors prea brusc spre mine ceva ia cazut din buzunar. Un pumn de bani.

Toti am privito pe Alexa cu uimire. Nimanui nui venea sa creada asta. Dar Alexei nui pasa de toti. Ea se uita la mine, vroia ca eu sa o cred:

"-Mihai iti jur ca nu eu am luat banii, stii asta, da?

-Atunci cum au ajuns banii astia la tine?

-Nu e evident? Ea a planuit tot! Ia strecurat la mine in buzunar cind eram la bucatarie.

-Cum indraznesti?! Exclama Foxy"

- Si eu nu am crezuto, spuse cu glasul tremurând.

-Mihai, oricit de mult mi-as dori nu pot sa te oblig sa continui...