Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 26

-Mai amintește-mi te rog odată nesănătoas-o - de ce ați venit toți pe capul meu la 5 dimineața și ma-ți târât pînă la Eden acasă?

Dacă era o listă cu top 10 lucruri pe lumea asta pe care Storm le ura cel mai mult, trezitul de dimineța avea să fie cu siguranță undeva pe la început.

Diminețile îi făceau rău la sănătate. Bruneta credea că oamenii ar trebui să se trezească la amiază. Ar fi mult mai fericiți așa.

Și de aceia, ca o găină plouată, avea nevoie să afle motivul pentru care echipa formată din Kasie, Mark, Jack, Sevy și Mihai au năvălit în casa ei și i-au întrerupt somnul de urâțenie.

Dar în loc de asta, blondina sărea în sus de fericire și tot se întorcea în spate să vadă dacă Eden nu e gata, nebăgând-o în seamă pe bruneta care îngheța de frig lînga ea.

-Sevy! Tu mă auzi? Spuse Storm cam înțepată.

-Uu, cineva s-a trezit cu fața la cearșeaf?

-Nu blondo, cu fața la podea! Ai ținut tu mortiș să pup podeaua de dimineață.

-Păi dacă nu vroiai să te trezești!

-Și totuși de ce m-ai trezit?

Prietena ei se opri din zbenguială și deveni brusc serioasă.

-Tu chiar nu știi?

Dădu din cap.

-E ziua lui Eden! Și ca în fiecare an, închiriem o cabană la munte și mergem să ne facem de cap. Cu cât mai repede plecăm, cu atât avem mai mult timp să ne distrăm.

Storm bolborosi ceva de bine la adresa prietenei sale, dar din nou, aceasta nu o băgă în seamă. Chiar nu avea habar că e ziua lui. Și chiar nu avea habar că prezența ei e obligatorie, având în vedere că abia de îl știa la față.

Ar fi preferat să mai citească din jurnalul Alexei cîteva zile, nu să meargă la munte. Noroc că are o minte strălucită și a luat foile cu ea să le citească cînd va căpăta puțin timp. Tot ce spera era să nu dea Mihai de foile acelea.

După alte cîteva minute lungi, Echipa de Stricat Diminețile, (da, le găsise și un nume!) coborâ.

-Wow, cineva a avut parte de o noapte pe cinste! Remarcă Sevy și merse să îl îmbrățișeze pe Eden cel cu cearcăne cât casa sub ochi.
La mulți ani, sărbătoritule!

Ceilalți erau mult prea ocupați să aranjeze totul în mașini, și nimeni nu le atrase atenția.

Nimeni, mai puțin Storm, care observă o sclipire mică în ochii lui Eden cînd Sevy se duse să îl îmbrățișeze, și acea sclipire se mări cînd fata îl șterse de pata de ruj roșu, lăsată în urma pupicului ei.
Pentru cîteva secunde, toată mahmureala îi dispăru, fiind înlocuită de ceva nou: fascinație.

Se făcu că nu văzuse și ea nimic, dar în minte își notă undeva să vorbească cu blondă despre asta. Ceva îi spunea că Eden nu o vede doar ca o prietenă.

Se hotarî să meargă la ei, în același timp în care Sevy se duse spre Emily. Și deci, rămase doar ea și Eden.

-Nici tu nu ești prea matinal, așai?

Băiatul tresări și își întoarse rapid capul spre bruneta de lîngă el, cu 3 capuri mai mică. Aproape că nici o văzuse.

-Nu știam că ești acolo. Story, nu?

-Storm.

-Storm, corect! Și ai dreptate. Urăsc diminețile.

-...