Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 20

-Sii, ai gasit ceva interesant in casuta?

-...

-Infara de prostioarele inutile ale Alexei, bine-inteles, continua blondina.

Sevy primi o privire ucigatoare din partea lui Mihai care o avertiza ca daca nu isi inchide gurita in secunda doi, o va zbura din masina la primul semafor.

Storm, in tot timpul asta, de pe scaunul din spate al masinii, se gindea la vreo minciuna, care spera sa mearga.
Habar nu avea daca era bine sa spuna despre jurnalul Alexei cuiva.
Lui Mihai, categoric nu. Lui Sevy, inca avea dubii.

Si incerca sa o intrebe pe ocolite, fara ca Mihai sa inteleaga.

-In casuta? Oh, cu siguranta trebuie sa fi fost si tu pe acolo, mai ales pe la raftul cu carti, zise si ii facu din ochi sugestiva, dar aceasta se strimba la ea.

-Eu n-am ce cauta pe acolo. Urasc locul ala! Si pe bune, Mihai? Raft cu carti? Unde Doamne iarta a mai incaput si ala?

Storm dadu din cap descurajata, intelegand ca prietena ei nu isi da seama de nimic din ce incearca sa ii transmita. Asta e, de data asta e pe cont propriu!

-Sevy, ti-am mai spus, ca este o casuta mare! Cred ca a incaput si un raft de carti pe unu dintre pereti, o lamuri Mihai exasperat, satul deja din cale afara de prietena lui.

Chiar nu stie cum a supravetuit 6 ani cu ea in acelasi apartament.

-Mie mi se pare ca sta sa dea pe afara la cite jucarii au invadat locul, bolborosi si se prijini de fereastra.

Ah da! Isi aminti. Blonda nu avea o gura asa mare.

-Auzi? Amintestemi sa-ti cer adresa locului de unde ti-ai luat limba aia foarte ascutita. Poate gasesc si ceva dopuri de urechi pe acolo.

-Idiot, pufni ea si se bosumfla, dar nu pentru mult timp.

Storm privea amuzata cum razboiul dintre cei doi luase sfarsit, pentru moment, si zambi micut la vederea marelui carnaval de iarna ce rasarea de dupa portile de argint.

-Oo, asta va fi asa distractiv! Tipa Sevy entuziasmata.

***

"27.09.2019.

Subiectul numarul 8

Mihai O'brien

Problema: supra-protectivitate.

Daca este ceva ce ma intriga cel mai mult la Mihai, asta ar fi simtul protectivitatii foarte bine dezvoltat atunci cind vine vorba de mine.
Nu ca POATE m-ar deranja neaparat chestia asta, dar chiar ma deranjeaza la culme. Pe linga asta, el are o gramada intreaga de calitati bune, si il iubesc din tot sufletul, si imi place ca ma protejeaza. Dar el uita cu desavîrsire ca nu mai sunt fetita aceia mica care se temea si de umbra ei. Am crescut, m-am maturizat si mi-am invins fricile. Dar el inca nu.
Singura lui frica, este cea ca eu sa patesc ceva. Chiar si o mica julitura in palma iar provoca atac de cord. Devine deja prea sufocanta toata atentia asta abundenta a lui. A fost dintotdeauna asa, dar acum de cind ne-am regasit, pare mai tot timpul incordat si in garda, nu lasa pe nimeni sa ma atinga, nu ma lasa sa ies noaptea singura nicaieri, nici pina la magazin. Parca ar fi bodyguardul meu 24/7 in fiecare saptamina, in fiecare luna.
I-am spus aseara ca as vrea sa mergem impreuna sa ne intalnim cu doamna Shawn intr-un bar, si a acceptat, cu conditia sa nu ma despart de el nici o clipa.
Si aici am ajuns la urmatoarele doua presupuneri: ori este prea obsedat de mine, asta devenind ceva ingrijorator, ori pur si simplu, ii e teama sa nu ma piarda din nou.