Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 14

"-Hai cu mine în seara asta la o galerie de artă!

- ...

-Ai să vezi, te vei distra! "

Bum! Foc și groază! Milioanele de Storm din capul fetei fugeau alarmate în toate părțile și strigau în gura mare "NU E O IDEE BUNĂ"

Dar pe de altă parte, cum a auzit propunerea lui Sevy, bruneta meditează zi și noapte, dacă
ar fi- sau nu întradevăr -o idee bună.

Storm cea bună se bate cu pumnul în piept că Sevy este de încredere, au câteva săptămâni bune de când își petrec majoritatea timpului împreună.

Dar Storm cea dintotdeauna, cea nesigură și suspicioasă, cea care nu are încredere în nimeni absolut, nici chiar în ea însăși, țipă și pune piciorul în prag.

Merge un adevărat război în mintea ei. Când Storm cea bună este la conducere, pune mâna pe telefon și caută numărul lui Sevy.
Iar când cealaltă preia comanda, iarăși îl închide și-l aruncă undeva printre pernele de pe canapea. Și tot așa de câteva zile.

La un moment dat, a privit spre fereastră. Ploua iarăși, încet și drăguț. Iubea ploaia.

Și Mihai iubea ploaia, din celălat capăt al cartierului, o privea fascinat, ca pe un tablou de neprețuit din galeria prietenei sale.

În seara asta s-au înțeles să se întâlnească toată gașca la expoziția nouă de artă de la galeria Evei.

Cam și Sevy s-au asigurat că vor fi acolo, Alex încă nu este sigur, Eden a anunțat că dacă nu ajunge întro oră pot să nu-l mai aștepte deloc, pentru că cel mai probabil va fi mort de beat printr-un club.
Si mai rămân Emily și Zero, dar la ei situația e neclară. Și Andrei e Andrei, el unde e mâncare și băutură e cap de listă.

Așa că după ce s-a chitit cât de cât pentru acest eveniment, a luato la pas pe străzile Londrei.

A cotit l-a stânga, s-a împiedicat de vreo două pisici în calea lui, a mai înjurat două cupluri ce se sărutau de parcă nu mai exista ziua de mâine. "Da' mai luați-vă o cameră!" gândi răutăcios. Părea o seară ca oricare alta.

Numai că s-a pripit prea repede cu gândul. În stația de autobuz a zărito pe nimeni alta decât pe brunetă, cu căștile pe urechi și un carnet de desen în mână.

La un moment dat a avut impresia că fata asta îl urmărește, la câte întâlniri neprevăzute au avut.
Dar apoi și-a dat seama că exagerează. Storm nu pare genul de adolescentă care să se ascundă prin tufișuri sau să o facă pe detectiva, pentru că nu prea e interesată de multe lucruri.
Defapt, nu o dată a observat în ochii ei o pură îndiferență pentru viață și tot ce vine la pachet cu ea.

Dacă nu era umbra ștearsă a brunetei, Mihai putea să jure că locul era pustiu.
Încă mustăcea asupra gândului de a se duce, sau să nu se mai ducă. Se uita la ceas, 8 fără un sfert. Nu mai poate aștepta alt autobuz.
Parcă nu ar fi vrut să dea ochii cu Storm dupa ultima lor întâlnire. Era mort de beat și nu ține minte absolut nimic din ce i-a dezvăluit brunetei, de aceea îi era frică de reacția ei.
Cu toate astea, se îmbărbătă, își aranjă gulerul cămeșei și cu ultima fărîmă de tupeu păși hotărât în direcția ei.

-Ce desenezi?

Storm tresări vizibil și scăpă creionul albastru din mână. Mihai, ca un adevărt gentelman, se aplecă dupa el și îl returnă.

-Ți-a scăpat.

-Serios? N-am observat. Dacă nu-mi spunei tu, muream proastă.

"Ok..." gândi Mihai. Storm nu este în toane prea bune.