Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 22

Dupa tot ce ia spus Sevy aseara, despre trecutul ei cu Alexa si cum a reusit ea sa ii pacaleasca pe toti, Storm a inceput sa aiba niste banuieli serioase legate de ingerul mult prea perfect pentru a fi adevarat.

Dar nu a indraznit sa spuna nimanui asta. Ea si cu Sevy au coborît din casuta azi noapte si au cazut deacord sa citeasca impreuna jurnalul Alexei imediat cum vor ajunge la Londra. Dar Sevy nu avea nici o idee ca planurile aveau sa se schimbe intre timp.

Stia foarte bine la ce se gindea prietena ei. Stia ca daca afla ceva legat de incidentul de acum 3 ani de zile, aceasta va avea dovada ca Alexa chiar la sarutat pe Cam in seara aia. Si astfel avea sa isi faca dreptate.

Dar Storm tot simtea ca ceva ii scapa printre degete. Era atit de greu sa se axeze pe povestile intortocheate ale lui Mihai si mai nou, ale lui Sevy. Ar fi vrut ca totul sa fie simplu, exact ca la sedintele de terapie.

Si atunci i se aprinse becul. "Asta e! Sedintele de terapie, doamna Shawn! Ea trebuie sa aiba niste raspunsuri la intrebarile mele."
Si fara sa mai stea prea mult pe ginduri se hotarîse sa ii faca o vizita la cabinet.

Atmosfera din masina lor care se indrepta cu repeziuciune catre destinatie era una relativ linistita.
Vorbeau ocazional diferite teme, cum ar fi Craciunul petrecut impreuna cu Kamelia si Charity, sau orasul minunat al lui Mihai.

Intradevar, Harlow sa dovedit a fi un oras plin de secrete si mister, si care ascunde in spatele lui povesti de neimaginat, povesti pe care nu le-ai fi crezut niciodata daca nu le-ai fi auzit chiar de la surse. Povesti ca cele ale lui Mihai si a Alexei.

Asta ii aminti brusc de el si de discutia avuta noaptea trecuta cind a prinso cu foaia rupta din jurnalul Alexei.

"-Unde ai fost pina acum?

Fusese intrebarea lui, de cum pasise pe ultima treapta a scarilor ce duceau spre dormitoare.
Bruneta ingheta in loc si isi tinu si respiratia, in speranta ca Mihai nu vorbeste cu ea.

Dar cu cine altcineva sa vorbeasca atunci?

Incerca sa faca doi pasi mai la dreapta, si atunci se lovi cu umarul de pieptul lui.
Privi in jur si constata cu stupoare ca era doar ea, soricelul micut prins in colt.
Si doar el, motanul care o incoltise.

-Cu tine vorbesc, Storm.

-Ce bine, și eu care credeam ca esti somnambul, constata cu sarcasm, fara a se putea abtine.

El zarise ceva alb la spate si ii smulse cu repeziciune foaia din din mîna, intrebîndo:

-Ce e asta?

In momentul acela, fata se bucura ca foile transcrise erau la Sevy si nu la ea. Insa asta tot nu o linistea prea tare, fiindca tocmaia fusese prinsa cu mîța in sac. "Sa te mai vad acum cum scapi din chestia asta" isi zise.

Inghitise si forta un zambet odata intoarsa cu fata spre el. Ce vazu in urmatoarele momente o surprinse. Se asteptase sa fie rosu de nervi si sa tipe la ea din moment in moment. In schimb el zimbea. "O fi inebunit de tot?" Se intreba buimaca.

-Sa zicem doar ca ea ma gasit din greseala cind exploram casuta, se apara fata cu un zimbet strimb.

-Inceteaza, nu prea iti iese, zise si facu o pauza pentru a o analiza din cap pina in picioare. Parca arati ca un personaj din filmele horor.

-Auch, asta a durut.

Mihai zimbi in coltul gurii si se intoarse la foaia de un alb spalacit, pe care erau imprastiate cuvinte jignitoare la dresa lui. Dar el inca nu stia asta. Cel putin asa credea ea.