Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 27

"Asta e ultima dată când îți scriu, dragă jurnalule. Așa că o să încerc să te pun la curent cu tot ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici, în punctul în care ne luăm la revedere.

Ești primul, și cred că ultimul de la care îmi iau la revedere. Și având în vedere că nimeni nu o să poată vreodată să te citească, consider că așa e cel mai bine.

Dar chiar de reușește cineva, vreau să te rog doar atât: să nu îi spui lui Mihai ceea ce îți voi spune eu în continuare. Deșii noi am fost personajele principale a poveștii noastre de iubire, nici măcar el nu știe unele lucruri. Și așa vreau să rămână.

Cred că am lungito deja prea mult, hai să trecem la poveste.

După ce am fost trimisă cu forța să trăiesc cu tatăl meu, am aflat câteva secrete ale familiei mele.

Unul ar fi, că mama și tata au fost obligați de către bunicii mei să se casatorească pentru a primi afacerea familiei. Avea să fie o alianță nemaipomenită. Trebuiau să trăiască împreuna 1 an întreg, după care puteau să își vadă fiecare de viața lor.

Din pacate pentru ei, într-o seară sau îmbătat și m-au făcut pe mine. De aici, lucrurile s-au complicat.

Bunicele mele au vrut nespus ca parinții mei să rămână împreună. Ele au sperat pînă în ultimul moment că ei se vor îndrăgosti și vor trăi fericiți pînă la adânci bătrâneți. Pentru că asta nu sa mai întâmplat niciodată, bunicile mi-au adăugat și mie numele în ambele testamente pe care le-au lăsat în urmă când au murit.

Și ce îmi revenea mie suna în felul următor: singura mea nepoată, Alexa Develi, v-a intra în posesia averii de 25.000 de dolari la vârsta de 16 ani.

Părinții mei au aflat de pasajul ăsta a testamentului abea când aveam eu 8 ani. Cum a auzit mama de asta, a trecut toată partea ei de afacere pe numele tatei și m-a răpit pe mine, ca tata să nu pună mâna pe averea aceia, pe banii mei.
Chiar el mi-a spus înainte să plec, că mama i-a dat totul și a renunțat la tot, doar pentru a mă proteja pe mine.

Ca să scurtăm povestea: tatei nu i-a fost de ajuns. M-a găsit, m-a luat de la mama, și m-a urât la fel de mult ca și la 8 ani. Mi-a rupt orice legătură cu viața mea de înainte, și m-ă ținea ca la pușcărie, închisă între 4 pereți, cu profesor la domiciliu și tot pachetul. Mă simțeam ca o rapunzel a epocii actuale.

La 18 ani am fugit de acasă. Exact, am scris bine. Nici măcar eu nu mai știu cum am reușit. Pur și simplu într-o noapte mi-am pus întrun ghiozdan cele mai necesare, și am zburat în America.

Te întrebi de ce nu m-am dus înapoi la Mihai? Îți spun eu de ce. Acela ar fi fost primul loc în care m-ar fi căutat tata.
Oriunde ar fi fost mai bine decât în Londra.

Îmi doream nespus să ajung cel mai vestit psiholog. Cu econimiile mele am reușit să intru la o facultate bună, și mi-am făcut și mulți prieteni. Pe gemenii Eva și Alex și fermecătorul Evan. Cu Evan era ceva mai diferit. Eram...prieteni cu beneficii. El se folosea de mine și eu de el. Nu era nimic serios.

Stiam că viața o să mi se schimbe din nou când am primit o ofertă de muncă la cea mai bună facultate de psihologie din Londra, pentru a fi profesoară. Am vrut să refuz, chiar am vrut. Eram la un pas de a mă da jos din avion. Dar ceva m-a făcut să mă răzgândesc la ultima treaptă. Mie îmi place să cred că a fost soarta cea care m-a împins de la spate. Dar realitatea a fost alta. Eva și Alex, ei m-au asigurat că îmi vor fi alături și nu vor permite ca nimic rău să mi se întâmple.