Capitolul 21

48 4 0
                                    

-Pot sa incep prin a spune ca Alexa este cu siguranta un subiect mai tulburator pentru toata lumea. Este acel capitol al vietii de care ai trecut de mult, si ti-ai jurat ca ii pui lacat si arunci cheia in mare. Si cu toate astea, nici unul din gasca noastra nu sa incumetat sa se tina de juramant.
Revenim la ea de fiecare data cind viata ne este mai grea, si ne amintim ca alaturi de ea, zilele nu pareau sa fie asa negre. Ea facea ca orice problema sa devina o joaca de copii, o mica ghicitoare. Ea iubea sa se joace cu sufletele noastre, si noi i le ofeream pe tava fara ca macar sa ezitam.

-Cum a inceput totul mai exact?

-Buna intrebare, dificil raspuns. Cred ca totul a inceput cu Mihai. El venise la Londra in cautarea marii lui iubiri, si imbatat de esec si amaraciune, sa scufundat in propria groapa de regrete si nesigurante.
Daca te uitai de departe la el, parea un alt depresiv drogat si betiv care pata imaginea Londrei cu nagativismul lui. Cind ajungeai sa il cunosti mai indeaproape, iti dadeai seama ca l-ai judecat gresit. El doar avea inima frinta.

Pe atunci abea se imprietenise cu Zero si Cam, cu Andrei fiind prieteni de mici, si deci totul era simplu. Facultatea pe care o indragea, nu lipsea aproape de la nici un curs, doar in cazurile extreme, cum ar fi o raceala sau asa ceva.
In restul timpului, ii lua pe Zero si Andrei si meargeau in primul club pe care il zareau. Cam era deseori ocupat, "chipurile", sa regleze nu stiu ce usuratice. Pina sa ma intalneasca pe mine, era cunoscut ca cel mai mare player din facultate. Dar eu nu crezusem niciodata in bîrfele astea. Eu il cunosc cu adevarat.

In ziua in care l-am intalnit pe Mihai el se intorcea de la facultate, mai prost dispus ca niciodata. Stiam asta, pentru ca nu intrase in biblioteca de la cap de strada si nici nu mersese la fast-foodul ala care ii placea lui. Mergea agale pe strada, laganinduse de pe un picior pe altul si mai ofta din cind in cind.

-Tu de unde stiai toate astea despre el?

Sevy inghiti in sec, si ofta din greu.

-Pentru ca am crescut pe Strada, Storm. Il urmaream in fiecare zi. Stiam abosult totul despre el. Cind se intoarce de la facultate, cind se ducea acasa noaptea de la club. Eram mereu acolo in umbra.

-Dar de ce el, dintre toti oamenii din acea strada?

-Tu crezi in soarta? Eu da. Cred ca asa trebuia sa se intample. Cred ca dintre toti barbatii simplii de pe strada aia, eu l-am ales pe el, cel mai neobisnuit dintre toti. Poate ca de aia, intr-o zi cind mi-era foame, ma gindisem sa "imprumut" de la el niste bani.

Sevy se opri. Nu putea sa isi priveasca prietena in ochi. Ii era rusine sa ii marturiseasca ca inainte era o hoata. Ca fura ca o hotomana profesionista. Stia ca nu toti ar intelege asta, si ar interpreta gresit toate greselile ei. Este usor sa judeci atunci cind nu esti in locul acelei persoane.

Dar Storm nu era orice persoana. Era...Storm. Cea care nu dadea un ban pe reputatia persoanelor.

De aceia a facut cel mai neasteptat gest, si a luato in brate pe Sevy. Aceasta suspina si isi lasase capul obosita pe umarul ei.

-Nu cred ca am sa uit niciodata discutia pe care o avusesem cu el in acele clipe.

"-Ce crezi ca faci, mititico?
-N-nimic, iți jur! V-vroiam doar...
Si nu mai reusi sa termine ca incepura sa ii curga lacrimi siroaie.
-Iti este foame? O intreba el pe neasteptate.
Ea aproba din cap.
-2 hot-dogi va rog!
Fetita murada din cap pina in picioare se uita confuza ba la el, ba la mana lui in care avea hot-dogul, si pe care il oferea cu cea mai mare caldura.
-Nu, nu cred ca il pot accepta.
-Ba sigur ca poti, ai spus chiar tu ca iti e foame.
-Da, dar nu am bani la mine!
-Fac eu cinste, zise si ii zambi.
Sevy ramase tintita in loc, inca neintelegind intentiile acestui strain.
-Uite eu nu pot, eu... de ce sunteti asa bun cu mine?
Mihai zambi fermecator si o mângâiase pe cap.
-Pentru ca tu nu esti o fata rea. Nu esti o hoata. Esti doar o fetita, si fetitele sunt mereu nevinovate.
Lui Sevy ii daduse lacrimile, si nu stia ce sa mai zica.
-Ok, mititico, uite cum facem. In loc de bani, imi poti tine companie pina terminam de mincat. Nu vreau sa stau singur, si cred ca nici tu nu vrei.
Ea aproba din cap, si de atunci, nici ca a mai lasato singura vreodata"

Dragostea e o Poveste VecheUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum