Dragostea e o Poveste Veche

Capitolul 8

Jack Stone este fiul unuia dintre cei mai influenti oameni din oras.
Tatal lui si-a dorit cu ardoare ca fiul lui sa preia afacerea familiei odata cu implinirea varstei de optesprezece ani.

Dar planurile tanarului erau foarte diferite de cele ale tatalui sau.

Pe cand avea cincisprezece ani, baiatul cu ochi negri o intalni pe Cristal.
O zarise de la departare: o fata slabuta, vanata din cap pana in picioare, sprijininduse de o cladire jerpelita.

Plangea cu sange si tremura din toate incheieturile. Nu mai vazuse in viata lui o copila atat de chinuita.

Se dezmeticise repede si fugi in directia ei pentru a o ajuta. Chiar in momentul cand ajunse langa ea, aceasta lesina in bratele lui.

Incerca sa se calmeze si sa sune la ambulanta, pentru ca asa era normal.
Cele douazeci de minute treceau cu greu, si Jack credea ca timpul se oprea in loc la fiecare secunda.

Nu intelegea ce, sau cine i-ar fi putut cauza toate astea. Desi avea cearcane sub ochi, si parul ciufulit. Desi ii curgea sange din nas si din buza, si desi avea hainele patatate si membrele pline de vanatai, ea era frumoasa!

Poate cea mai frumoasa din intreaga istorie a omenirii.
Cat timp astepta ajutoarele, Jack isi permise sa o analizeze mai indreaproape.

Fata rotunda, gene stufoase, gurita fermecatoare.

Ramase locului, uitase si cum il cheama. Chiar si inconstienta reusea sa il faca sa isi piarda mintile.

"De ce toate fiintele fermecatoare a lumii trebuie sa treaca prin chinuri groaznice?"

Sirenele echipajelor de salvare rasunau in intreaga Londra, iar Jack le multumi tuturor sfintilor cand fata deschise ochii.

"Wow" fusese primul lui gand. Frumusete mai mare ca a ei nu mai vazu niciodata! Ochii aia violeti aveau sa ii bantuie noptile multi ani de acum inainte.

Bine, se trezise, si mai departe? Stia ca in acest caz, trebuia sa o tina de vorba. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca inchidea ochii din nou? Poate nu avea sa ii mai deschida deloc!

Nu, clar aceasta consecinta nu ii suradea. Ii daduse o suvita dupa ureche apoi se chinui sa ii zambeasca linistitor.

-Unde ma aflu? Cine esti?

Pana si glasul ei tremurator suna atat de dulce. Cu siguranta era un inger cazut din cer!

Se ridicase in capul oaselor si se agatase mai bine de bratele lui.
Jack isi drese glasul si ii raspunse incet:

-Nu te speria, ai lesinat. Te-am vazut pe strada si am venit sa te ajut. Ambulanta trebuie sa ajunga din moment in moment. Ramai treaza. Eu sunt Jack!

Cristal nu spuse nimic. Ramase asa minute bune analizandul.

Avea treisprezece ani pe atunci, iar baiatul cu doua capuri mai inalt ca ea o fascina.
O fascina si grija pe care i-o purta.

In ziua aceia, el ii facuse o promisiune. Ii promise ca va fi intotdeauna alaturi de ea.

Si se tine de promisiune pana si in ziua de azi.

Cristal mai sorbi o gura din milkshake-ul de capsuni si banane.
Ii placea sa il vada lucrand cu atata ardoare, mai ales in zilele in care barul este plin.

Din senin, isi aminti ziua aniversarii lui, atunci cand o cunoscuse pe Kasie, blondina care tocmai intra pe usa si ii facu cu mana.

Vila familiei Stone era plina cu persoane vestite, dar si cu adolescenti imbracati lejer.