Extaz murdar

capitolul 6

La prima oră nu-și face apariția Chris.
O undă de îngrijorare mi se strecoară în suflet însă dispare imediat după ce se trânteste lângă mine printr-o bufnitură la ora de literatură.

-Pe unde ai umblat nebuno?
-Incercam să'mi găsesc cheful de a mă prezenta azi la ore .
-Și l-ai găsit?
- Nu.
Răspunde simplu.
-Insă muream de nerăbdare să-ți povestesc despre Hazel și noaptea pe care am petrecut o cu el.
-Macar ți-a închis gura aia spurcată?
Chris își mărește ochii și-mi oferă un cot in umăr ce mă face să chicotesc.

-Vorbește mai încet nebuno!
-Am înțeles șefa!
Imi arunc brațele în aer adoptând un aer nevinovat.

-Și? Ce a urmat apoi ?
Întreg entuziasmul îi dispare, fiind înlocuit de o expresie serioasă.
-Nu știu..
Îmi răspunde nesigură.
-Am petrecut o noapte împreună și cam atât.
În afara faptului că dimineață voiam să mă fac nevăzută când mai repede nedorind să experimentez acel moment în care mă alungă din casa lui.
Însă nu a făcut-o.
Ba mai mult, mi-a prins încheietura și m-a rugat să mai rămãnem câteva minute cuibăriți în pat.

-Eu cred că te place.
Își ridică privirea pentru a o intersecta cu a mea.
-Chiar crezi?
O scânteie de speranță i-a luminat privirea și am realizat că sentimentele ei se aprofundează și a fost clar că Hazal nu a fost doar o aventură de o noapte.

Oare cum îți dai seama când ești cu adevărat îndrăgostit?

Eram pregătită să-i adresez această întrebare prietenei mele însă profa de literatură a intrat în clasă.

De abia ce își așezase geanta pe catedră când ușa s-a deschis din nou iar pe ea a pătruns Hades.

Stomacul mi se strãnge brusc iar cuvintele lui evadează din colțul întunecat al minții unde le incuiasem.

-Ai să ajungi de una singură la picioarele mele iar eu am să-ți ofer ceea ce dorești doar că să guști din păcat.

Își plimbă privirea plictisit prin clasă însă ochii săi poposesc pentru o secundă asupra mea.

-Un păcat extrem de erotic și murdar dar in acelasi timp atât de satisfăcător.

Privirea iscoditoare a bătrânei îl face pe Hades să plecăie plictisit.

-Domnule Moore, nu ați fost învățat că trebuie să intrați înaintea profesorului?
-Am întârziat doar un minut.
-Nu-mi pasă!
-Atunci puneți-mi absență și o să am un motiv să mă car de aici .
-Nici măcar nu o sa încerci să-ți justifici întârzierea?
Își arcuiește o sprânceană prea subțire din punctul meu de vedere , țuguindu-și în același timp buzele.

-Aseara o tipă a dat buzna în dormitorul meu când eram doar intr-un prosop iar toată noaptea am stat treaz să intocmez un plan de răzbunare ce mi-a stors si ultima picătură de energie.
Iar răspunsul se afla chiar sub nasul meu doamnă !
Am să i-o trag până o să știe să rostească doar numele meu!
Rostește Hades cu un entuziasm fals.

Chipul profei se înroșeste din cauza furiei.

Iar al meu din cauza rușinii.
Îmi apleac capul în față, lăsându-mi părul să-mi încadreze chipul precum niște cortine.

-Ieși afară!
Tună cuvintele.
Hades își aruncă brațele în aer.
-În sfârșit!
Când dă să plece, telefonul meu prinde viață, anunțând o notificare, urmată apoi de mai multe.

Privirea furioasă a lui Gonzalez este îndreptată acum în direcția mea.

-Domnișoara Lopez o să-și însoțească colegul deoarece telefonul său este mult mai important decât respectul pentru ora mea.
-Dar...
Incerc să mă justific însă eșuez.

Mă îndrept spășită spre ieșire.

Gonzalez este recunoscută pentru orele in care elevii se roagă să o prindă intr-o pasa bună.
Că dacă o prind intr-o pasă proastă sau o enervează cineva așa cum a făcut mai devreme Hades, își revarsă furia pe orice elev îi iese în cale.

Nu degeaba a primit porecla Godzilla.
Însă și kilogramele în plus sunt un element ce i-au ajutat pe elevi să-i găsească această poreclă .

Îmi pescuiesc telefonul din buzunarul blugilor și-mi rotesc ochii peste cap cand constant toate mesajele erau de la Noah.

În dimineața aceasta mi-am făcut întreaga rutina pe fugă și din câte țineam minte, acesta începea cursurile cu o oră mai târziu decât mine deoarece intervenise o problemă personală din partea profesorului ce trebuia să susțină ora.

Mă îndrept cu pași apăsați spre ieșire ignorându-l pe Hades împreună cu atitudinea sa degajată.

-Prințeso, am impresia că o să explodezi in orice clipă.
Îmi spune imediat după ce părăsim clădirea iar adierea vântului imi mângâie chipul.
-Și chiar așa este!
Serios acum!Să i-o tragi până o să știe să rostească doar numele tău?Dar ce este, vreun papagal?
-Cine a zis că e vorba de tine ?
-Cine a zis că e vorba de mine ?Am zis-o in general!Te crezi atât de irezistibil!
Gesticulez deranjată.

-Păi sunt irezistibil.
Și afișează un zâmbet în colțul gurii.
-Și dat dracu!Din cauza ta am fost dată afară de la ora!
-Nu a fost vina mea ca ești o uitucă și nu ți-ai oprit notificarile.
-Du-te dracu!
Ii trântesc cuvintele și dau să mă îndepărtez de el însă își infășoara degetele in jurul brațului meu.

Mă rotește cu chipul spre el iar mâinile imi ajung pe pieptul său.
Chipurile ne sunt la doar câțiva centimetrii distanță iar buzele mi se întredeschid dorind să recupez oxigenul pierdut.
Degetele sale inca sunt in jurul brațului meu iar contactul vizual dintre noi devine din ce in ce mai intimp.

Ochii săi încearcă să-mi descopere cele mai întunecate secrete în timp ce trupul imi este cuprind de o căldură stranie.

-Hai să facem o plimbare.
Îmi propune, neîndepărtându-se.

Privirea îmi cade asupra buzelor sale.

-Ai mai fost vreodată pe vreo motocicleta?
Îmi arcuiesc o sprânceana intr-un mod ironic .
-Întrebi asta tipa pe care ai poreclit-o prințesă ?
-Ai dreptate.
Îmi cuprinde palma in a sa iar întreaga căldură din corp mi se așează în obraji.

Ne îndreptăm spre motocicleta lui de iar apoi se indepărtează puțin de mine doar ca să-mi arunce casca in brațe.

O prind la timp și o privesc fascinată.

-Prințesa e pe cale să încalce reguli și nici măcar nu se opune.Interesant !
Afirmă iar eu îi ofer un zâmbet viclean.