Extaz murdar

capitolul 1

-Pentru ultima dată mamă, nu o să-mi îndrept părul!
-Nu-mi vine să cred că te poți uita în oglindă având o adevărată pădure în cap!
-Îmi pare rău că nu mă încadrez în standardele de frumusețe impuse de tine însă ghici ce, această pădure mă reprezintă!
-Nu te mai pot recunoaște!Te comporți precum o sălbatică!
-Să nu îndrăznești să te prefaci că-ți pasă!Pentru tine oricum este o problemă adolescentină ce o să treacă intr-un final, corect ?

Pufnește iar apoi se întoarce pe călcâie, părăsindu-mi camera.

Oftez frustrată și-mi trec o mână prin păr încercând să mă calmez.

Este prima zi din penultimul an de liceu.
Discuția aprinsă pe care am purtat o cu mama mi-a furat destul din timpul pe care trebuia să-l aloc pregătirilor.

Optez pentru o cămașă cu mâneci lungi, albă, ce-mi acoperă inclusiv posteriorul cu aproape două palme.

Îmi așez cu atenție corsetul în jurul taliei ce are aceeași nonculoare ca și cămașa.

Îmi pune intr-un mod delicat rotunjimea sânilor in evidență.
Palmele mi se plimbă pe materialul din care este confecționat in timp ce-mi privesc ținuta cu interes.

Las primii doi nasturi descheiați iar în picioare încalț perechea mea obișnuită de cizme înalte, negre, ce-mi îmbracă inclusiv genunchii.

Din păcate pentru mine trebuie să păstrez intactă imaginea acestei familii perfecte în ochii inscoditori ai așa zișilor prieteni ai părinților mei.

Dar din pacate pentru mama n-am să renunț la părul meu cârlionțat ce imi ajunge până la jumătatea taliei, revărsându-se precum o cascadă roșcată.

Nu o să-mi acopăr nici macar pistruii pe care îi disprețuiește aproape la fel de mult ca și părul cu machiaj.
Îmi place modul în care mi-au îmbrăcat nasul și obrajii.

Cele trei luni au însemnat orice pentru mine dar nu vacanță.
Am fost târâtă de părinții mei la evenimentele si petrecerile sofisticate unde eram forțată să-mi prind părul intr-un coc strâns în vârful capului.
Mă alegeam doar cu o durere insuportabilă în locul unde a fost prins cu putere cocul.

Corsetele erau nelipsite, mama strângându-mi-le până la refuz și făcându-mă să mă simt inconfortabil mai ales că erau ascunse sub rochiile sofisticate pe care mi le-a cumpărat trecând peste protestele mele înflăcărate.

M-am împăcat cu ideea că mama mea nu o să se afle în categoria acelor femei ce își așteaptă copii după o zi obositoare la liceu cu zâmbetul pe buze și servind  împreună cina.

Ea nu o să piardă niciodată ocazia de a îmi atrage atenția de fiecare dată când nu fac ceea ce-mi cere sau nu mă conformez dorințelor ei.

Este pur și simplu o persoana însetată de perfect ce respinge realitatea.
Că acesta nu există.

Culoarea părului am moștenit-o de la ea însă cârlionții provin de la mățușa mea din partea ei.
Mama a avut întotdeauna părul drept, enervant de drept.

Îmi verific pentru ultima dată telefonul, sesizãnd că trebuie să cobor deoarece în scurt timp o să-și facă apariția Noah.

Părinții mei îl adoră pe Noah deoarece este fiul unor prieteni foarte apropiați ai alor mei.

Aceștia neagă acest lucru însă în continuare, parerea mea rămâne neclintită.

Din pacate, Noah face parte din această lume perfectă doar că el s-a mulat mult mai ușor decât mine.

Nu-l deranjează când este pus să poarte papioane inconfortabile sau cravate mult prea strânse.

Ii face plăcere să converseze cu aceștia oameni ce nu sunt cu adevărat interesați de persoana ta.
Doresc doar să sustragă noi informații ca apoi să le repartizeze mai departe.

De obicei eu le tai elanul nedorind să mai aud aceleași întrebări adresate precum o casetă stricată.

Noah face parte din categoria băieților drăguți, mereu amabili iar compania lor este bine primită întotdeauna.

Însă există momente în care nu suport nici macar să-l privesc amintindu-mi de părinții mei, amintindu-mi că sunt captivă într-o asemenea lume falsă .

Ii salut din mers pe ai mei înainte să părăsesc casa.

În aria vizuală mi se furișează mașina lui Noah.
A primit-o cadou în vară  imediat după ce și-a obținut permisul .

Închid portiera in urma mea și mă aplec spre Noah, contopindu-ne buzele intr-un sărut cast.

Noah imi oferă unele dintre zâmbetele sale călduroase.

-Pregătită pentru un nou an școlar iubito?
-Sincer, nu prea.
Ii ofer un zâmbet sincer iar acesta mi-l returnează.
-Este în regulă.O să trecem împreună și peste el.

Imi cuprinde palma ce mi se odihnea pe coapsă și mi-o strânge ușor încercând să-mi ofere un strop de curaj.

Noah pe lângă zâmbetul călduros, a fost înzestrat să poată zâmbi până și cu ochii.
Căpruiul din aceștia se deschide puțin la culoare atunci când este cu adevărat fericit.

Singurul lucru de care-mi pare rău este că s-a lăsat prostit de aluziile și promisiunile goale ale părinților lui cât și alor mei.

I-am fost promisă tot restul vieții însă nu am fost întrebată nici măcar o dată ce-mi doresc eu cu adevărat.

Da, îmi face plăcere compania lui Noah și m-a scutit de acele drame adolescentine însă nu simt pe de altă parte cum fiecare celula din corpul meu tânjește după atingerea lui.
Nu-mi trezește un amalgam de sentimente atunci când mă sărută.

Nu mă simt nici măcar dusă pe culmile plăcerii atunci când facem sex.

Il privesc mai mult precum un frate, un prieten vechi decât ca și iubit.

Însă aceste lucruri nu le-am dezvăluit nimănui deoarece repet, m-a scutit de acele drame adolescentine.

Acestea lipseau pe lângă problemele personale ce se învârt în jurul familiei mele.

Restul drumului este parcurs în liniște iar în momentul în care motorul încetează din a mai toarce, cobor din vehicul.

Noah mă urmează din aproape, închizând zgomotos portiera.

Adevarul este ca-mi este și teamă să părăsesc acest glob de cristal in care am fost crescută în toți acești ani.

Sunt smulsă din gândurile mele de sunetul provocat de motorul ce este parcat chiar lângă mașina lui Noah.

Privirea îmi rămâne blocată pe motocicletă,  fiind captivată de negrul său mat.
Însă într-un mod lent, ochii mi se îndreaptă și spre posesorul său și nu ai cum să rămâi indiferent de fiecare dată când își face apariția Hades.