Extaz murdar

capitolul 27

Sunt atât de multe de văzut și atât de multe de făcut, dar cumva tot mă gândesc să nu fac nimic.Sunt încă aici  in bula mea metaforică a existenței și nu-mi dau seama ce naiba fac sau cum să ies din ea.

Pierdută printre gândurile mele nici nu realizez când ajuns în fața ușii de la intrarea în casa băieților.

Inspir adânc înainte de a îmi presa podul palmei de clanță și de a pătrunde în locuință.

Așa cum mă și așteptam, casa este curată de parcă nu ar fi avut loc o petrecere deslănțuită cu o noapte în urmă.
Totul strălucea a curățenie.

O pereche de pași apăsați imi atrag atenția astfel imi indrept chipul spre cel care tocmai pătrunde în living.

Zed era îmbrăcat intr-un tricou larg de un verde spălăcit si o pereche de pantaloni scurți de trening gri.

Părul său arată la fel de dezordonat ca de obicei dar intr-un mod atrăgător.

Tocmai își îndrepta gura unei sticle de apă spre buze când privirile ni s-au intersectat.

Sticla a rămas suspendată în aer iar apoi mi-a zâmbit.

-Este în camera lui.
Mă informează înainte de a bea cu nesaț din sticla din plastic si de a își continua drumul.

Tranversează scările din doar câțiva pași , parcurgând câte două trepte o dată și se face nevăzut.

Astept câteva secunde înainte de a îi urma gestul.

Adevarul este ca nu mai țin minte ușa ce ducea spre camera lui Hades si înainte de a deschide o nouă ușă m-am rugat ca nu cumva să nimeresc fix in dormitorul lui Zed.

Însă un oftat plin de ușurare imi scapa în momentul în care zăresc prin ușa crăpată noptierele ce găzduiesc ledurile de un albastru închis.

Mă strecor în dormitor și închid ușa în urma mea iar privirea imi rămâne blocată asupra lui Hades ce stă în șezut pe marginea patului.

Este la bustul gol purtând doar o pereche de pantaloni scurți.

Nici nu sesizez obiectul pe care-l ține în mâna atunci cand se apropie cu pași apăsați de mine.

În tot acest timp privirea mea a călătorit de-a lungul fiecărui tatuaj de pe trupul său și am înghițit ușor în sec atunci cand ii observam mușchii cum se încordează la fiecare mișcare executată.

Clipesc ușor și-mi cobor privirea și sesizez cu uimire ca ceea ce ține între degete este chiar paltonul meu.

-Credeam că l-ai aruncat.
Gândesc cu voce tare și-mi ridic privirea spre Hades fix in momentul în care și-a arcuit o sprânceană.
-De ce l-aș fi aruncat ?
Izul de tutun ce s-a amestecat intr-un mod armonios cu parfumul pe care am sesizat că-l prefera în majoritatea timpului îmi fură din concentrare astfel nu îi ofer un răspuns imediat, luându-mi răgazul necesar.
-Pentru că a rămas aici și mă îndoiesc că ai observat cu ce am venit îmbrăcată pe deasupra.
-Nu mă cunoști prințeso asa că ar fi mai bine să nu mai tragi concluzii atât de pripite.
-Da Hades, nu te cunosc pentru că nu trebuie sau ai uitat setul de reguli impus chiar de tine?
Îi arunc cuvintele si observ cum și-a încheștat maxilarul.
-Nu întrece măsura prințeso!
Mă avertizează iar eu pufnesc deloc impresionată.

Dau să-mi recuperez paltonul însă Hades își retrage brațul.
Îi ofer o privire urâtă înainte să de a mai încerca o dată însă am parte de același rezultat.

-Nu pentru asta m-ai chemat Hades ?Să-mi înapoiezi paltonul?
Il intreb obosită din cauza ultimelor evenimente.
Ceea ce imi mai lipsea era o ceartă cu Hades.