Extaz murdar

capitolul 36

Atunci când se prelinge sângele pe săgețile care sunt înfipte în tine, nu le da satisfacție oamenilor să te vadă căzut la pământ.Șterge cu degetul sângele și pictează pe asfaltul încins demoni, ca un mare artist.

Am protejat-o pe Chris de ochii iscoditori ai persoanelor ce erau dornice să facă rost de un nou subiect de bârfă.

La început își ascundea cicatricea ce s-a format însă intr-un final, după multe insistențe, am reusit sa o conving să renunțe la acest obicei.

Atrăgea în mod evident atenția deoarece Chris nu a purtat niciodată șepci.

Ba chiar, acum în vacanța de iarnă a ales să facă o transformare de look, adoptând un bob scurt filat.

La început a fost greu, aproape imposibil să o scot din starea deplorabilă în care se afundase.

Doar de aproape îi puteam vedea lacrimile îndurerate ce îi cuprindeau obrajii, dar mai întài inima.
Se prelingeau pe obraji, eliberând durerea din suflet.

Urăsc faptul că acea cicatrice o să rămână pe chipul ei angelic.
Că de fiecare dată când o să-și privească reflexia, dovada pierderii persoanei iubite o să fie acolo, pregătită să-i reamintească durerea trăită.

Am observat faptul că evită să o atingă iar de câteva ori am făcut-o eu, însă de fiecare dată tresărea ca arsă.

Acea sclipire din privirea sa nu a mai reapărut.

Însă mă mulțumesc cu micile zâmbete pe care mi le oferă iar atunci când smulg un chicot din partea ei, imi umple sufletul de fericire.

Relația cu proprii părinți a rămas în același stadiu însă ca în fiecare an o să organizeze o petrecere ce este doar o aparență pentru afacerile ce o să se discute.

Chris a preferat să rămână acasă, să petreacă sărbătorile alături de familia ei chiar dacă știu că tot ceea ce o să facă este să se izoleze in propria cameră.

Cicatricea de pe obrazul ei nu se compara cu cea de pe suflet ce continuă parca să sangereze.

-La ce te gândești?
Mă întreabă Hades in timp ce își pierde degetele printre cârlionții mei.
-La Chris.
Il informez, Hades știind deja despre povestea de dragoste dintre Chris si Hazal.
Chipul mi se lasă odată cu pieptul lui Hades atunci când oftează.
-O să fie totul bine.
Încearcă să mă încurajeze.
-Lucrurile nu merg in acea direcție.
Rostesc cu un glas înfrânt.

Nu merg deoarece nu-ți pot dezvălui sentimentele pe care le nutresc în suflet pentru tine de atâtea luni .
Nu iti pot spune că aș prefera să rămâi macar o noapte întreagă alături de mine.

O liniște apăsătoare se așterne între noi și-mi dau seama că timpul nostru împreună s-a scurs.

Hades se ridică lent iar eu imi trag cearșaful, acoperindu-mi sânii.

-Maine seara o să aibă loc petrecerea organizată de ai mei.
Nu stiu motivul exact pentru care am vrut să-i dezvălui acest lucru .

Poate pentru a îl avertiza că ar fi prea periculos să se furișeze in dormitorul meu, în casă fiind un număr mult prea mare de persoane.
Iar ai mei nu m-ar lăsa să mă retrag în dormitor susținând că ar fi o lipsă de respect față de invitați.

Trebuie să adopt ipostaza de gazdă ca si ei din nefericire.

-Am să vin și eu.
Glasul său ușor răgușit mă sustrage dintre gândurile.

Imi ridic privirea surprinsă asupra lui, și observ cum își așează o țigară între buze în timp ce își trage pe el blugii.

-Nu ai cum să vii!
Ii aduc aminte însă Hades își aprinde tigara liniștit.