Extaz murdar

capitolul 12

-Isa pot să te întreb ceva?
Îmi adresează intrebarea Anna.

Îmi arcuiesc o sprânceană nepăsându-mi sincer ce dorește să mă întrebe dar cu toate acestea o las să-și hrănească curiozitatea.

-De când umblii cu Hades?

Paharul pe care tocmai ce doream să-l duc spre buze se oprește în aer și-l așez intr-un mod lent inapoi pe blat.

Incerc să-mi păstrez expresia neutră.
Nu doresc să-mi citească nimic din privire sau fizionomia feței.

-De unde ți-a venit și asta ?
-Păi o prietenă de a mea v-a văzut în parcarea de la Starbucks.
Mi-a dezvăluit că păreați destul de apropiați.Tu aflându-te pe motocicletă iar el sorbindu-te din privire.
-Spune-i prietenei tale că probabil m-a confundat .

Îmi simt palmele umede dar cu toate acestea continui să par indiferentă acestei situații.

-Desigur că a confundat-o !
Îmi sare în apărare Alice.
-Isa nu ar umbla cu un astfel de tip.Pur și simplu nu este genul ei.
-Și care, mă rog  este genul meu ?
Se așterne o liniște stânjenitoare în încăpere.
Tonul meu asupra probabil le-a redus la tăcere.
-Păi am crezut că este Noah.
Îmi răspunde vizibil confuză și ușor jenată.
-Nu știu, odată ce păreai atât de convinsă că știi tipul băieților ce mă atrag, am vrut să știu și eu.

Observ cu coada ochiului cum Elif încearcă să-și mascheze zâmbetul iar Anna mă privește ușor nervoasă.

-Ce te-a apucat Isa?
Mă întreabă aceasta.
-Nu am pățit nimic.
Îi raspund scurt.

Tensiunea este risipită de Elif iar vizita acestora decurge ca și anterioarele.

Cu toate acestea, nervozitatea persistă.

M-am săturat să presupună că mă cunosc.
Că ele sunt perfecte, imaculate și fără cusur.
Și urăsc cel mai mult când eu devin subiectul principal de bârfă.
Urăsc să fiu bârfită.

Gândurile mi se lovesc intr-un mod violent de pereții minții mele si scâncesc din dinți.

Tresar ușor la auzul notificării semn că am un nou mesaj.

"Pregătește-te să pierzi, prințeso."

Îmi măresc ochii și recitesc de câteva ori mesajul.

O singură persoană imi adresează această formă de alint.
Și chiar dacă incerc să zdrobesc această varianta, știu, în adâncul minţii mele că este cea mai solidă.

Un amalgam de întrebări se revarsă asupra mea.
Și doar cu acestea rămân.
Cu intrebari fără răspuns ce reușesc să mă împingă si mai mult în confuzia în care m-am pierdut .

Aleg să nu-i răspund .

Inchid ecranul telefonului și aleg să mă ocup de puținele teme ce mi-au mai rămas pentru noua săptămână ce urmează.

Când verific ceasul observ că este ora potrivită pentru a îmi pregăti o cină ușoară.

După ce o servesc, arunc in cuptorul cu microunde o pungă de popcorn, vrând ca in seara asta să vizionez un film.

Apusul soarelui mă găsește în poziție turcească în mijlocul patului, chircită spre ecranul laptopului și căutând un film potrivit pentru această seară pe netflix.

Imediat după ce găsesc un film ce mi-a captivat atenția, mă așez pe burtă in fața laptopului , cu bolul plin de popcorn in căușul format de brațele mele.

Mă las absorbită de film și nu realizez când termin întregul popcornul și nici măcar nu am ajuns la jumătatea filmului.

Tresar speriată în momentul în care aud un ciocănit rapid în fereastră.