Extaz murdar

capitolul 58

HADES

Trăim cu impresia ca putem și singuri, ca nu avem nevoie de altcineva, ca ne-am simți liberi în propria singurătate însă este o prea mare minciuna .

Oamenii au fost creați în structura de câte doi, totul începând de la Adam și Eva.
Este în structura noastră sa nu fim niciodată  singuri și oricât ne-am incapațâna sa nu iubim , nu avem cum sa împiedicam acest lucru.

Avem nevoie de iubire, avem nevoie de un om sa ne ofere iubire și mai mult de atât, sa existe un om ce dorim să-i oferim la rândul nostru iubire, altfel suntem doar niște cadavre.

Să nu confundam iubirea cu durerea deoarece chiar dacă sunt ambele sentimente puternice, energia acestora este total diferita.

Iubirea nu distruge, iubirea nu răneste, nu destramă și nici nu rupe.

Iar dacă simți aceste lucruri alături de asa zisa persoana pe care o iubești, află că iubești persoana greșită.

Eu nu iubesc persoana greșită însă cu toate astea o privesc neputincios cum își dă ultima suflare în bratele mele.

În aceste momente cruciale îmi aduc aminte de ce am preferat mereu singurătatea.

Nu necesita atașarea emoțională de cineva astfel nu poți fi afectat, nu ai slăbiciuni și nici nu se nasc așteptările.

Tușește în bratele mele iar printre lacrimi pot observa sângele ce i se prelinge de la colțul buzelor.

Iubirea nu doare, ea te vindeca, te face sa simți că trăiești, și da, este adevărat, uneori te prăbușești la pământ, te simți pierdut și îți juri ca nu mai are rost sa iubești.

În ciuda tuturor indoielilor pe care le ai noaptea când rămân doar gândurile tale zgomotoase, când bratele și cuvintele persoanei iubite te vor cuprinde și vei înțelege că orice sacrificiu merita dacă te aduce cu un pas mai aproape de fericirea pe care o simți alături de omul potrivit.

Ploapele ii cad grele iar în următorul moment eliberez un strigat sfâșietor.

-Dacă tu nu mai ești, nici Hades nu mai există.
Ii șoptesc înainte sa o salt în bratele mele.

Simțind-o rece și fără vlaga în bratele mele, un fior îmi străbate spatele menit să mă trezească din amorțeala durerii.

Privesc în jur debusolat și-l zăresc pe Zed ce încă are pistolul îndreptat în direcția lui Aaron ce este prăbușit la pământ .

Își strange cu putere rana provocata la piciorul drept, eliberând în același timp niște înjurături menite sa-i distraga atenția de la durerea provocata de glonț.

Ma grăbesc în direcția lui Zed și îi fac un semn scurt cu capul spre Aaron.

-Nu-l lăsa să scape.

Acesta incuviinteaza cu o mișcare scurta a capului iar apoi ii arunca Isei o privire îngrijorată.

Ma grăbesc spre mașina sa, considerând ca este mult prea târziu să chem ajutoare.

Gonesc pe străzi precum un nebun și poate chiar sunt în aceste momentele în care adrenalina îmi zvâgneste în vene.

Ii mai arunc priviri fugitive Isei ce este întinsă pe bancheta din spate.

Cand îmi redirectionez atenția asupra drumului devin conștient ca am trecut pe rosu însă nu-mi pasă câte legi am încălcat în această noapte.

Strâng cu putere volanul, degetele albindu-se și mi-aș închide strâns ploapele dacă aș putea opri redarea ultimului un sfert de oră.

Ajuns în parcarea spitalului, o salt din nou în brate pe Isa în timp ce strig după ajutor.

Picioarele mi se îndreaptă automat spre intrarea în spital unde ma întâmpină câteva asistente împreună cu o targa.

O așez grijuliu pe Isa pe aceasta iar apoi asistentele încep sa gonească pe coridoarele imaculate ale spitalului .

Le urmez ignorand mirosul înțepător de clor pe care îl urăsc din tot sufletul.

Mi se interzice sa pătrund în încăperea unde o sa aibă loc operația de urgență și tot ceea ce reușesc sa fac este sa o privesc pentru ultima data neputincios peste umarul unei asistente ce-mi tot repeta ca accesul meu este interzis.

Închide ușile în urma ei iar eu îmi trec mainile agitat prin păr.

Nu am de gând să-mi pierd timpul așteptând o perioada nedeterminată asa că ma îndrept hotărât spre ieșire.

Am sa ma întorc la timp înapoi.

Dar Aaron trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut.

Îmi șterg cu o cârpă ce a fost alba cu puțin timp în urma, pumnul ce are picături presărate pe acesta.

Aaron de pe scaunul în care este legat mă privește cu ură .

Zed doar sta cu bratele încrucișate la piept și-mi oferă șansa de a ma descarca .

Aaron scuipă cu dispreț pe podea crezând ca acest gest ar putea dovedi încăpățânarea sa.

O alta cârpă am legat-o în jurul rănii la picior chiar dacă nu a meritat gestul.

Inelul meu cu siguranță o sa-i lase un semn ce o să-i străbată sprânceana stângă, despicând-o.

Picături de sudoare mi se preling pe gat continuând sa se lipească de materialul hanoracului.

-Nu ai sa fii in stare să mă ucizi.Știm amândoi asta.
Rostește iar apoi eliberează un râset straniu ce reușește sa mă facă sa-l disprețuiesc și mai mult.

Ii arunc o privire fugitiva lui Zed înainte de a pescui pistolul din buzunarul de la spate al blugilor.

Lipesc țeava rece a pistolului de tâmpla lui Aaron în timp ce-mi aplec corpul în direcția sa pana când chipurile ne sunt la același nivel.

Aaron se oprește brusc din propriul sau amuzament .

-Nu fii atat de sigur.
Rostesc și ii ofer un zâmbet vrând doar sa-l enervez.
-Insă aceasta pedeapsa ar fi prea simpla.Ai scăpa ieftin ceea ce nu-mi doresc.
Vreau să putrezești în închisoare și cu puțin noroc poate o sa ne facă o favoare vreun deținut .

Ma îndepărtez însă în urmatorul moment descarc arma în picioarul sănătos al lui Aaron .

Doua gloanțe.

Atat a descărcat și el în pieptul iubitei mele.

Aaron scapa un strigat de durere și se zbate cu furie incercand sa-și elibereze încheieturile legate.

Picioarele scaunului încep sa lovească podeaua iar tot ceea ce fac este sa ma bucur de acest spectacol.

-De-abia acum am să te predau autorităților.

Dacă ar fi putut sa mă ucidă cu o singura privire, Aaron ar fi făcut-o pana acum fără nicio ezitare.

De aceasta dată parcurg coridorul împreună cu Zed .

Chiar atunci asistenta ce-mi interzisese sa intru, părăsește respectiva încăpere.

Îmi măresc pașii dorind sa aflu cât mai repede starea în care se afla Isa.

Iar peste nici cinci minute, Zed se prăbușește pe scaun , odihnindu-si chipul în palme iar eu lovind cu palmele peretele rece .

Iubita mea se afla în comă.

Iar gândul ca eu ar fi trebuit să mă aflu în locul ei face aceasta așteptare mult mai dureroasa și sfâșietoare decât era deja.