Extaz murdar

capitolul 41

-Nu vreau casca!
Ii aduc la cunoștință lui Hades și mi indrept palma spre cască, oprindu l să o ridice la nivelul chipului meu.
-Prințeso...
Imi rostește alintul intr un mod amenințător, inclinându și capul ușor intr o parte.
-O să fiu bine !
Il asigur și astept cuminte să încalece motorului ca să i urmez exemplul.

Își așează casca pe cap iar apoi își poziționează palmele pe coarnele motorului.

Ii cuprind bazinul cu brațele, simțind cum căldura trupului său mă învăluie și mi oferă o stare de euforie.

Inchid ploapele și mi rezem obrazul de spatele lui în timp ce gonim pe stradă.

Au trecut două săptămâni de când Chris nu mai e .

Trebuia să mă gândesc că la liceu am rămas de izbeliște, nemaiavând cu cine să vorbesc sau să petrec timpul însă în fiecare pauză, un grup de elevi trebuia să mă asalteze întrebându mă despre sinuciderea lui Chris.

Nu le păsa faptul că acest subiect redeschis de atâtea ori mă afecta vizibil și chiar dacă prietena mea nu mai este, asta nu inseamna că am dreptul să le împărtășesc ce doar mie mi a povestit.

Le tăiam elanul printr o fluturare neinteresată a mâinii, adresându le indirect că nu o să reușească să obține nimic din partea mea.

O vizitez cel puțin de două ori pe săptămână pe mama ei, asigurându mă că este bine si ca nu a cedat psihic.

La insistențele mele a acceptat să se consulte cu un psiholog ca să parcurgă toate etapele durerii cu mintea limpede.

După înmormântarea lui Chris, la câteva zile distanță, mama se decide să mi facă o vizită nepoftita auzind cele întâmplate.

Însă nu a fost o scenă ca in filme în care ajungem amândouă pe canapea, eu cu capul în poala ei, degetele sale pierzându se în părul meu intr un mod liniștitor .

Lacrimi șiroind pe obraji și deschizându mi sufletul în fața celei ce mi a oferit viață.

Iar acel moment să fie în care relația noastră a primit încă o șansă.

Însă mi s a demonstrat de atâtea ori că viața reală este paralelă cu cea prezentată în basme.

Eram cu nervii la pământ iar singura ei replica ce ar fi trebuit să mă consoleze a reușit contrariul.

Mi am ridicat lent privirea spre ea in timp ce cuvintele ei se loveau intr un mod dureros de pereții minții mele.

Lasă draga mea că o să te imprietenești cu alte persoane.O să ți găsești o altă prietenă.

Cuta dintre sprâncene mi s a adâncit până la refuz și mi am strâns pumnii pe lângă trup.

-Tu nu înțelegi!
Ii strig.
-Tu nu poți înțelege deoarece niciodată nu ai avut o conexiunea profundă cu cineva !
Chris nu mai era de mult timp doar prietena mea! O consideram sora mea!
Era atât de multe lucruri în același timp și de abia după ce a murit mi am dat seama de asta !
Nu mi poți spune că am să cunosc pe altcineva și am să o dau uitării!
Nu a fost doar un obiect sau o persoană trecătoare în viața mea!Putea să fie una permanentă însă niciodată nenorocita asta de viață nu răsplăteste oamenii ce ar merita cu adevarat !
Chris merita o viață în care suferința era străină!

Închei nervoasă și mi închid ploapele in speranța că am să reușesc să mă calmez și să nu mai văd negru în fața ochilor.

-A sunat de parcă ar trebui să mi scot sufletul și să l calc in picioare ca să nu mai simt nimic față de nimeni.
Ii adresez atunci când îmi deschid ochii brusc si scap un oftat printre buze.