Extaz murdar

capitolul 47

-Ce naiba tocmai s-a întâmplat în clasă?
Mă întreabă Zed în timp ce ne îndreptăm cu pași alerți spre ieșirea din incinta liceului.
-Absolut nimic interesant.
Aleg să răspund iar Zed înțelege aluzia ca nu o să obțină mai multe informatii din partea mea.

Se oferă să mă conducă acasă și accept dorind să ajung cat mai repede intr-un spațiu sigur, ferit de ochii curioșilor.

Înainte de a părăsi vehiculul, Zed imi cuprinde incheietura determinandu-mă să mă reîntorc pe locul pasagerului si sa închid portiera.

Imi arcuiesc o sprânceană curioasă de ce o să dorească să-mi propună.

-În seara asta o să se dea o petrecere ..
Incepe acesta însă îl întrerupt , nedorind să aflu  continuarea.
-Nu am să vin la nicio petrecere Zed.
-Insa înainte veneai !
Încearcă acesta să mă induplece.
-Veneam doar pentru a o însoți pe Chris!Doream să petrec alături de Chris !
Ii țip cuvintele și nici nu realizez momentul în care lacrimile imi încețoșează privirea.

Imi retrag mâna din scrânsoarea sa și-mi sterg singura lacrimă ce mi s-a preling pe obraz.

Asta ar fi prima petrecere la care nu o să merg însoțită de ea.
Nu o să mai dansăm împreună și nu o să-i mai aud râsul.
N-am să mai râd la glumele sale seci dar care păreau atât de amuzante după o cantitate necesara de alcool.

Sentimentul de vinovăție mă lovește din plin, făcàndu-mă să-mi închid ploapele strâns.

Zed nu are nicio vină.

Ba chiar ar trebui să-i fiu foarte recunoscătoare pentru ca a fost alături de mine dupa plecarea sfâșietoare a lui Hades .

Nu avea nicio obligație față de mine însă a dat dovadă de răbdarea necesara și nu îi pot multumi îndeajuns.

-Am să mă gândesc și am să-ți ofer răspunsul cât mai curând.Este în regulă?

Un zâmbet ii înflorește pe chip și dă din cap în mod afirmativ astfel părăsesc mașina închizând intr-un mod zgomotos portiera in urma mea.

Aflandu-mă din nou acasă, las rucsacul să se prelingă pe podea iar eu mă îndrept spre bucătărie cu gândul să beau un pahar cu apă.

Il golesc dintr-o inghituta și-l așez pe blat urmând apoi să mă agăț cu degetele de marginea lui.

Imi las capul să cadă împreună cu un oftat.

Adrenalina mi-a părăsit trupul astfel pot gândi mult mai lucid .

În minte mi se conturează o amintiri din prima luna de la plecarea lui Hades.

-Fumezi prea mult îngeraș!
Mă dojenește Zed însă tot ceea ce pot face e să mi arunc umerii in aer adoptand un aer nevinovat.

Trag un ultim fum înainte de a mă descotorosi de ceea ce a mai ramas.

-De aceea am considerat mereu că ratiunea este mai presus de sentimente. În acest mod mi-am păstrat inima intactă .
-Suntem morti fără sentimente.
Ii raspund in timp ce-mi frec ochii simtind cum mă ustura din cauza lipsei de somn.
-Nu te-ar iubi niciodată îngeraș!E prostesc să crezi că o v-a face !
-Acesta este momentul în care ar trebui să dau crezare cuvintelor tale deoarece esti singurul său prieten adevărat și că il cunoști cel mai bine dintre toți.
Ii adresez în timp ce-mi sprijin spatele de blat, agăț marginea acestuia cu degetele și-mi las capul ușor pe spate.
-Vreau doar sa găsești o persoană în care merita să investești aceste  sentimente îngeraș.
-Nu-mi pasă!Eu îl voi iubi mereu.
Rostesc aparent calma.
-Și cu tine cum rămâne ?
Mă întreabă usor indignat.
-Pâna la urmă, cine sunt eu fără el?
Îl întreb îndreptându-mi capul si atintindu-mi privirea asupra sa.
-Acum vorbește suferinta din tine.
-Exact.Nu sunt.
Aleg să-mi raspund singura la întrebarea adresată mai devreme, ignorand remarca lui Zed.