Extaz murdar

capitolul 55

-Acum ca mă ai, ar trebui sa te lași de fumat .
Imi spune după ce culeg pachetul meu de țigări și bricheta, ocupând locul de mai devreme.

Îmi arcuiesc spranceana curioasa în timp de deschid pachetul de țigări.

-De ce mă rog?
Îl întreb după ce îmi vâr una printre buze.
-Pentru că deții cel mai puternic drog ce întrece orice viciu.
Rostește mandru cu un zâmbet în colțul gurii însă o cuta ii apare între sprâncene atunci când observa ca pe tigara pe care tocmai ce am aprins-o scrie ceva .

-Decizie greșită.
Ii răspund întrebării nerostite de acesta.
-Fiecare tigara este pentru un diferit moment.
Continui.
Iar acel moment este chiar scris pe acestea.
Momentul în care simți sau doresti să ucizi pe cineva cu sânge rece, când buzele persoanei iubite nu le pot gusta pe ale tale asa ca preferi să fie sarutate de tigara.
Când simți ca ai luat-o decizie proasta și cu toate acestea nu-ți pasa, când realizezi că te-ai îndrăgostit și te cuprinde acea panică atat de bine cunoscută.
Ii enumăr în timp ce-mi agit mana între ale cărei degete se afla tigara aprinsa .

Îmi las capul sa cada lent în direcția sa.

-Fiecare are momentul ei .
-Iar acum de ce consideri că ai luat-o decizie greșită?
-Deoarece mă aflu în patul persoanei ce m-a abandonat și cu toate astea, inima mea bate la fel de puternic pentru tine.
De parca toate rănile provocate tot de tine s-au vindecat în secunda în care m-ai sărutat.
Iar eu, în toate acele luni am reușit doar sa pun niște amărâte de bandaje .
-Nu te mai gândi la trecut printeso.
-Este ușor de zis însă în trecut te aflii și tu.

Hades își aseaza degetul mare pe obrazul meu, începând să mi-l mângâie.

-Ziua de ieri nu mai este iar cea de mâine este necunoscută asa că tot ceea ce ne-a rămas este prezentul, acest moment.
De ce nu vrei să profităm de acesta ?
-Imi este teamă să mă aleg din nou cu o inima frântă.
Îmi este teama ca bucățile din care am reclădit-o să se sfărâme la rândul lor.

Îmi fura tigara dintre degete și se ridica urmând apoi sa se indrepte spre fereastra pe care o deschide.

Stinge tigara frecând-o de lemnul dur de mai multe ori fugitiv înainte sa o arunce nepăsător .

După ce închide fereastra mai poposește cu bratele de pervaz astfel privirea mea se poate delecta cu mușchii ce i se incordeaza ușor.

Chipul lui Hades se rotește în direcția mea, fără sa-și schimbe poziția trupului.

-Acest moment, alegerile de mai devreme, sunt orice altceva dar nu unele greșite.

Își desprinde într-un final mainile de pervaz și se reaproprie de mine urmând apoi sa-mi cuprindă gleznele și sa mă tragă spre marginea patului.

Surprinsa ajung sa trag odată cu mine așternuturile.

În șezut, cu mâinile adanc îngropate în moliciunea saltelei privindu-l confuza pe Hades ce se apleacă lent asupra mea pana când respirația sa mi se lovește ușor de chip.

Degetele sale încă se afla în jurul gleznelor mele iar în momentul în care s-a aplecat asupra mea, a depus mai multa presiune însă nu ma deranjează.

-Ne-am înțeles?
Ma întreabă și pentru prima data observ cum privirea i s-a intunecat, devenind chiar tulbure.

Sunt incapabila să articulez un cuvânt din cauza apropierii noastre bruște .

Hades este chiar hotărât ca de aceasta data sa lupte .
Sa lupte pentru mine și pentru ceea ce am putea fi noi.

Incuviintez ușor din cap.

-Acum vreau să-ți simt gustul încă puțin.
Rostește înainte sa îngenuncheze la marginea patului și sa-mi salte picioarele pe umerii sai.

Ajung sa-mi susțin greutatea pe coate și-l privesc pe Hades cum își pierde chipul intre picioarele mele.

Imi las capul pe spate și-mi rotesc ochii pe sub ploapele închise .

Și-mi dau seama ca mi-ar plăcea ideea între noi doi .
Știi noi, împreună .
Doua suflete mici pierdute care s-au regăsit în sfârșit în paragrafele unei povesti pe care doar noi o vom înțelege pe deplin.

Și astfel ne consunam restul energiei iubindu-ne nedorind sa stricam ce a mai rămas din aceasta noapte cu gânduri încâlcite.

Următoarea dimineața a fost minunata și știam că anunță o zi la fel de minunata pentru simplul fapt ca m-am trezit în bratele lui Hades .

Capul mi se odihnește pe pieptul său și astfel mă bucur de melodia mea preferata, bătăile inimii sale.

Un brat ii este sprijinit de trunchi, în timp ce celălalt se afla în spatele meu .

Îmi este teama ca totul sa fie doar un vis conceput de mintea mea mult prea obosita însă atunci când îl simt foindu-se ușor urmând sa-și deschida ploapele grele realizez ca totul este cât se poate de real.

Ii ofer un sărut cast pe buzele ușor umflare radiind de fericire.

Nu știu dacă în acest moment formam un cuplu.
Pur și simplu ne aparținem.

Eu de la început i-am aparținut lui iar el de acum îmi aparține.

În următorul moment încheieturile îmi sunt imobilizate de una dintre mainile lui Hades în timp ce trupul său îl incaleca pe al meu.

-De unde atâta energie de dimineață?
Îl întreb.
-Este aproape ora prânzului.
Ma anunță Hades iar ochii mi se măresc ușor necrezand ca am dormit atat de mult.

Hades surâde la vederea expresiei mele urmând apoi sa-mi mângâie vârful nasului cu al său.

Zâmbesc ușor la acest gest încărcat de afecțiune înainte ca Hades sa-mi elibereze mainile și sa-si așeze capul pe pieptul meu .

Îmi cuprinde trupului în brate și își afunda mai mult nasul în materialul tricoului său pe care mă hotărâsem să-l îmbrac.

-Incă cinci minute.
Îmi cere iar eu nu-l pot refuza și nici nu vreau.

Îl privesc și-mi pierd apoi degetele prin părul său, urmând sa ma joc cu cârlionții săi.

Telefonul său vibrează ușor pe noptiera iar curioasa din fire îl cuprind între degete.

Îmi rotesc ochii peste cap când citesc mai multe mesaje din partea Jessicai pentru Hades.

Dacă aș știi parola nu m-as gândi de doua ori și i-aș trimite o poza cu noi doi.

Astfel mesajul ar fi destul de clar sau dacă nu ar fi nu m-aș supara să-i explic personal ceea ce nu a înțeles.

Iar după ce abandonez telefonul înapoi pe noptiera cu ecranul în jos  ca să nu mai fiu tentata sa citesc mesajele ce continua sa fie trimise, realizez motivul pentru care subiectele legate de el au fost strict interzise și nu am dorit sa discut nimic.

Nu doar din cauza amintirilor dureroase.

Exista doua motive pentru care oamenii nu vorbesc despre lucruri.

Fie nu înseamnă nimic pentru, fie înseamnă totul.