Extaz murdar

capitolul 59

HADES

-Coma a fost indusa de o leziune a creierului ce a fost provocata de sangerare.
Îi dezvălui lui Zed după ce revine cu doua pahare din carton în care se afla cafea.
-O sa trecem cu bine și peste asta Hades!
Încearcă sa mă încurajeze.
-Nu mă pot ierta pentru asta!Chiar dacă Isa o va face când se va trezi eu nu o să pot !
-Nu este vina ta!
-Ba da, este !
Îl contrazic.
-Ar fi trebuit să fiu mai perspicace și sa nu îi ofer posibiltatea sa se așeze în fața mea drept scut.
-Totul - a întâmplat mult prea repede pentru toți.
-Cum ai știut ca avem nevoie de ajutor ?
Îl întreb.
-Sincer nu m-am gândit că sunteți voi în pericol.
Rostește în timp ce se așează pe scaunul alăturat.
-Am auzit foarte clar focurile de arma deoarece eram afara și fumam liniștit o țigară.
M-am dezmeticit rapid și m-am repezit spre mașina considerând ca o sa fie de folos în cazul în care exista un rănit.
Cu cât mă apropiam mai tare, cu atât am putut să vă disting pe amândoi .
Am strâns cu putere volanul în timp ce m-am aplecat spre torpedou de unde am scos pistolul.
Iar de aici știi cum a decurs povestea.

-A trecut prin atâtea..
Rostesc absent.
-Bărbosu ne oferă atât cât putem duce.
-Fata asta a dus prea mult Zed!Au fost mai multe zile ce se încheiau cu lacrimi uscate pe obraji decât cu un zâmbet.
-Știi când se băga la somn cu zâmbetul pe buze?
Ma îndrept de spate vizibil curios de răspunsul prietenului meu.
-După o vizita de a ta nocturnă.

Aleg sa nu-i răspund la afirmație.

Imi sprijin spatele de spătarul scaunului și-mi lovesc ușor capul de peretele rece.

-O să avem o așteptare lunga.
Aleg totuși să afirm în timp ce fixez ușa după care se afla iubita mea.

În doar câteva ore am golit doua pachete de țigări și nu am putut sta într-un loc din cauza scenariilor sumbre.

Zed a plecat sa cumpere câte ceva de mâncare chiar dacă în acest moment nu sunt în stare sa înghit nimic.

Ma plimb pe holul gol însă perechile de pași grăbiți ce se apropie de mine ma îndeamnă sa mă opresc .

Ma rotesc pe călcâie și trupul mi se incordeaza la vederea lui Noah, fostului ei iubit.

-Unde este ?
Ma întreabă acesta agitat.
-Nu este treaba ta.
Aleg să-i răspuns.
-Este numai vina ta!Știam că o să pățeasca ceva dacă se încurcă cu unul ca tine!Ai distrus-o!Ai adus-o pe patul de moarte !
Arunca cuvintele în timp ce își presează palmele de umerii mei, impingându-mă.

Trupul începe sa-mi vibreze din cauza nervilor și nici nu procesez momentul în care ii cuprind paltonul în pumni și-l lovesc cu spatele de perete .

-Sa nu cumva sa îndrăznești sa mai spui că Isa o sa moara că altfel a doua avertizare n-ai să o mai primești!
Mârâi cuvintele.

-Este purul adevăr însă orgoliul tău nu poate accepta faptul că este doar vina ta !

Îi lovesc din nou spatele de perete însă de aceasta data cu mai multa putere.

Chipurile ne sunt atât de apropiate încât aburii furiei mele se revarsă asupra lui.

-Nu ai ce cauta aici atâta timp cât ai vrut doar sa arunci la înaintare faptul ca ai avut dreptate, tu reprezentând perfecțiunea întruchipata!
Nu ai fost interesat de Isa !
-Inca țin la ea chiar dacă te-a ales pe tine!O iubesc!
-Asta nu este iubire!Nici măcar nu ai vrut sa aflii starea în care se afla sau modul în care a ajuns pe acel pat.
Tot ce ți-ai dorit a fost sa arunci vina asupra mea pentru ca asta faceți voi bogătașii!
Ascundeți sau plătiți să se curețe mizeria în urma voastră!
-Ce știi tu despre iubire?
Ma ataca Noah.