Extaz murdar

capitolul 8

Imi salt bazinul și încerc să ating punctul ce-mi oferă cea mai mare plăcere însă Noah nu colaborează cu mine.

Broboane de sudoare i se adună pe frunte și știu că face eforturi mari pentru a îmi face pe plac.

Dar i-am repetat de atâtea ori că nu este necesar.

Îmi așez palma pe umărul său și îi captez atenția.

-Imi pare rău, eu..
Încearcă să se justifice crezând că a făcut o mișcare greșită însă îi ofer un zâmbet liniștitor.
-În ritmul tău Noah.
Rostesc iar apoi simt cum întreaga incordare i se risipește.

Reia ritmul penetrarilor iar eu imi afund capul între perne.

Îmi ridic bazinul iar de aceasta dată Noah înțelege mesajul.

Imi arcuiesc spatele și scap un suspin de plăcere.

Noah imi cuprinde buzele intr-un sărut fugar înainte de a își împleti degetele cu ale mele.

Cearșaful a alunecat de mult timp de pe trupul său, lăsându-ne in acelasi timp pe amândoi expuși.

Noah își îngropa capul în scobitura gâtului meu iar la scurt timp sunt deja în drum spre baie dorind să fac un duș.

Îmi plimb mâinile pe corp absenta, fiind pierdută printre gândurile mele.

Încep să cred că este ceva greșit la mine.

Noah este iubitul grijuliu și drăgăstos pe care și-l doresc multe fete.
Un băiat ce-ți ocrotește sentimentele și te prețuiește.

Cu toate acestea lipsesc fiorii ce ar trebui să apară odată cu apariția atingerii sale, a săruturilor sau a șoaptelor.

Ar trebui să mă simt atât de extenuată in urma unui orgasm încât să nu fiu in stare sa ma ridic din pat minute bune fiindu-mi frică că o să-mi cedeze genunchii.

Ar trebui să mă simt recunoscătoare pentru viața aceasta însă nu sunt.
Nu sunt pentru ca am impresia ca joc intr-o piesă de teatru.

O piese pe care am ajuns să o urăsc și pe care aș vrea să o dau uitării.

Îmi scutur capul ușor impunându-mi faptul că Noah nu este de vina pentru frustrările mele.

-Mãine am să vin să te iau dacă tot avem primul curs împreună.Este în regulă iubito?
-Cu siguranță!
Își apasă buzele intr-un sărut zgomotos pe obrazul meu făcându-mă să chicotesc.

Il privesc în timp ce se îndreaptă spre mașină, sprijină de tocul ușii.

După ce părăsește alee, mă întorc pe călcâie și mă îndrept spre living unde urmează să servesc cina cu ai mei.

Cotesc la stânga și pătrund în livingul spațios.

Il traversez și ajung la masa lungă din lemn la care sunt deja așezați părinții mei.

Tata ocupă ca de obicei capul mesei celălalt fiind gol.
Majoritatea scaunelor sunt goale deoarece sunt așezate special pentru prietenii lor.

Și sunt in permanență așezate deoarece unii dintre ei au obicei de a face și vizite neanunțate.

Cum se întâmplă și în seara asta.

Îmi dau seama după modul fulgerător în care mama s-a ridicat în picioare și s-a îndreptat aproape alergând spre ușă.

-Noah nu a dorit să rămână la cina scumpo?
Îmi redirecționez atenția asupra tatei.

Ii ofer un zambet mic înainte de a îi răspunde.

-Nu a putut rămâne din păcate tata.
Dar poate o să ni ne alăture maine la micul dejun deoarece o să vină să mă ia ca să mergem împreună la liceu având prima ora împreună.

-Cum sunt cursurile în acest an?Sau mai bine să întreb cum sunt profesorii ?
-Majoritatea sunt cei din anii trecuți.
Diferente vizibile sunt la orar , atât.
-Și te-ai împrietenit cu cineva?

Nu apuc să-i răspund deoarece își fac apariția invitații nepofițiti.

Tatăl meu este un om renumit în lumea afacerilor.
Diferența între el și mama este că poate renunța la masca perfecțiunii când ajunge acasă.
Îmi face plăcere să purtăm conversații banale, să vizionăm un film sau să petrecem timp împreună în general.

Mereu am fost de părere că tatei i-ar sta mult mai bine cu un zâmbet constant pe chip.
Are părul în permanență aranjat, dat pe spate.
Sprâncenele stufoase îi pun în evidență ochii mici iar trăsăturile sale sunt aspre.
Mustața cât și barba sunt considerate un element important asupra aspectului său astfel se asigura că nu pleacă niciodată cu barba crescută mai mult decât este necesar iar mustața să nu devină una stufoasă.

Dacă cu mama am aproape in permanență discuții, cu tata nu este așa.
Îi port un respect uriaș și nu am dorit niciodată să-l dezamăgesc.
Cu toate acestea am rețineri când vine vorba să-mi împărtășesc opinia sau să-i dezvălui persoanele cu care am început să mă înțeleg la liceu.
Mereu trebuie să fiu în gardă și să știu unde să-mi rezum opinia .

Micul zâmbet de pe chipul tatei dispare atunci când privirea i se intersectează cu cea  a lui Ruben .

Între el și tata mereu a existat o competiție mută.
Chiar dacă nu-și agreează nici unul prezența celuilalt, continuă să facă parte din același grup de prieteni.

Ruben mereu a fost invidios pe succesul tatălui meu și a așteptat de fiecare dată să facă o mișcare greșită.

În această lume, oamenii ce ajung la pământ nu sunt ajutați să se ridice, ci sunt loviți cu cea mai mare putere profitând de situația lor.

Însă Ruben are o minte ageră și vicleană.
Știe că singurele slăbiciuni ale tatei sunt eu și mama.
Astfel am intrat și noi sub observația acestuia.

Nu o dată sa întâmplat atunci când mă invita la dans , ca mâna lui să coboare mai jos decât era necesar.
Sau atingerilor nevinovate mă făceau de fiecare dată să-l privesc cu ură.

Contrar așteptărilor, soția sa este o femeie blajină cu un zâmbet călduros pe chip.

Iar la sfârșit își fac apariția cei doi băieți ai acestora, Andrés și Ramón.

Andrés este de aceeași vârstă cu mine astfel a fost plăcut să conversez cu el, pe când Ramón este mai mic decât noi cu trei ani.

La sfârșitul cinei, invitații aleg să se retragă și după ce sunt conduși de mama, aceasta revine în living unde am rămas eu impreună cu tata.

-Ar trebui să înceteze cu astfel de vizite.
Rostește tata înainte să se ridice de pe canapea și să dispară pe scări, urmat aproape imediat de mama.

Știe cu ce dispoziție deplorabilă se alege tata de fiecare dată când Ruben este prin preajmă.

Și nu pot să nu fiu de acord cu tata.