Extaz murdar

capitolul 33

Am renuntat la pantalonii de trening spre nemulțumirea lui Hades însă tricoului lui pe trupul meu este precum o rochie.

Mi-am prins părul intr-un coc dezordonat și după ce am scăpat de machiajul realizat de Chris, am coborât în bucătărie cu gândul de a bea o cafea.

Mă opresc în loc în momentul în care îl zăresc pe Zed iar obrajii mi se imbujorează inevitabil.

Devine conștient de prezența mea astfel își rotește capul spre mine însă imi feresc privirea rușinată.

În urma mea sosește și Hades care în comparație cu mine adoptă o atitudine detașată.

-Serios omule la un moment dat am crezut ca vă omorâți pe acolo !
Ii adresează Zed lui Hades iar eu simt cum mă înec cu înghițitura de apă pe care am luat-o dintr-un pahar așezat pe blat.

-Ești doar gelos !
Ii oferă Hades replica iar Zed izbucnește in râs.

Hades așează o a doua capsulă în espressor, prima cană intizându-mi-o si spunându-mi să mi-o fac după bunul plac.

-Dacă te mai uiți o singură dată la picioarele ei dezgolite jur că vărs cafeaua asta pe tine.
Il amenință Hades iar eu nu-mi pot reține zâmbetul.

Zed îl observă însă prefera să nu spună nimic si ii ofera o expresie amuzată lui Hades.

Își desprinde trunchiul de blat și se pregătește să plece .

- Am sa merg să-mi cumpăr niște dopuri pentru  urechi!

Arunca cuvintele înainte de a păși în living urmând apoi spre ieșire.

Hades își scutură capul vizibil amuzant de prietenul lui iar privirea mea rămâne blocată asupra zâmbetului său .

Ar trebui să zâmbească mai des .

Următoarea oră se scurge cu noi savurându-ne cafelele și discutând despre nimicuri.

Înainte de a mă pregăti de plecare mă decid totusi să-mi redeschid telefonul.

Imi măresc ochii ușor surprinsă atunci cand sesizez mai multe mesaje dar și apeluri de la Chris.

Sentimentul de panică imi cuprinde trupul și o apelez aproape imediat.

Imi așez telefonul la ureche, susținându-l cu umărul in timp ce trag pe mine perechea de pantaloni de trening primită de la Hades càt si un hanorac de al acestuia.

Rochia zace încă pe podea și nu mai poate fi îmbrăcată din cauza faptului că este sfâșiata aproape de buric.

La al doilea apel, Chris se decide să-mi raspunda însă sesizez dupa glasul său ușor răgușit că a plâns iar suspinele imi dau de inteles ca inca plânge.

Imi intersectez rapid privirea cu Hades înainte de a îmi perscui geanta .

Mi-o arunc pe umăr și încerc să o liniștesc pe Chris, spunându-i că sunt deja in drum spre ea.

Închei apelul mult mai agitată decât eram la începutul acestuia iar după ce imi așez cocul sub gluga hanoracului , câteva șuvițe se desprind, conturându-mi chipul.

-Trebuie să plec.
Il informez pe Hades si dau să plec însă degetele sale se infășoara in jurul brațului meu.
-Unde pleci așa?
Mă întreabă iar în mod normal m-aș lăsa magulită de această grija însă acum este vorba de singura mea prietena adevărată.
-Chris are nevoie de mine.
Iar apoi părăsesc dormitorul.
-Dar ești încă desculță!
Imi atrage atenția Hades urmându-mă pe scări .
-Nu-mi pasă!
Ii trântesc cuvintele .

Înainte de a părăsi casa, degetele lui Hades se infășoara din nou în jurul brațului însă de această dată sunt întoarsă cu chipul spre el.

-Nu pleci nicăieri asa desculță!
Chem un taxi și mergem impreuna să te schimbi!

Imi măresc ochii surprinsă.

-Nu poti veni!
- Am sa te astept in mașină.
-Hades...
-Prințeso!
Rostește de această dată apelativul pe un ton grav, impunător
-Nu mă enerva !Te-aș fi dus cu motorul daca nu erai desculță si îmbrăcată atât de subțire fir-ar să fie !
Continuă iar eu amuțesc observând cum smaraldul din privirea sa se întunecă.

Pe toată durata drumului s-a păstrat o liniște apăsătoare, fiecare luptându-se cu propriile gânduri.

Cand taximetristul parchează în dreptul casei, părăsesc mașina intr-un mod furtunos ca apoi să alerg in picioarele goale până la intrare.

Spre bucuria mea, ai mei inca nu au ajuns acasă astfel în dormitor abandonez hainele lui Hades pe pat și mă îmbrac cu o pereche de pantaloni evazați negrii iar în partea superioară a corpului optez pentru o maleta de aceeasi nonculoare.

Imi pescuiesc geaca din imitatie din piele iar după ce încalț o pereche de adidași albi cu talpă joasă, închid intr-un mod zgomotos ușa dormitorului.

Cand să ies, pe ușa pătrund părinții mei însă nu le arunc nici măcar o privire.

Strâng doar telefonul mai tare în mână și o lovesc in umăr pe mama in graba mea.

O aud cum mă striga din pragul casei însă eu deja închid în urma mea portiera taxiului.

Hades ii ofera indicatii taximetristului in timp ce eu incerc sa-mi calmez bătăile incontrolabile ale inimii.

Ii ofer adresa taximetristului iar când ajungem in cartierul unde locuiește Chris ii arunc o ultima privire încărcată cu recunoștință lui Hades înainte de a îmi relua goana.

Nu mă mai obosesc să bat la ușă și urc câte două scările până pe holul lung.

Imi presez cu putere podul palmei de clanță iar în următorul moment pășesc în dormitorul prietenei mele.

O zăresc pe Chris ghemuită, cu genunchii strânși la piept, sprijinită de marginea patului.

Mă arunc la propriu la podea lângă ea și simt cum lacrimile imi înțeapă ochii la vederea prietenei mele suferind.

-Am venit..
Murmur cuvintele încercând să o cuprind pe Chris intr'o îmbrățișare.

Cand devine conștientă de prezența mea, arucându-mi-se în brațe.

Imi plimb palma pe spatele ei, așteptând să se liniștească și să-mi dezvăluie motivul ce a adus-o in aceasta stare .

-Hazal se droghează..
Imi mărturisește la rândul ei iar eu imi așez palmele pe umerii săi inainte de a o îndepărta cât să-i zăresc privirea.

-Poftim?Cum adică Hazal se droghează?
O intreb șocată.

Chris incuviintează tristă.
-Noul membrul din anturajul său este un dealer de iarbă și de când s-a integrat, Hazal a decăzut atât de mult încât am ajuns să ne certăm des iar nopțile în care adorm plângând să fie și mai numeroase.
Nu știu unde a dispărut Hazal de care m-am îndrăgostit nebunește.

Imi mărturisește Chris înainte de a își ascunde chipul în umărul meu , incepând o nouă repriză de plâns.

O cuprind în brațe din nou încercând totodată să asimilez toate cele aflate .