Ai Încredere [vol. II]

12. Gânduri nerostite

Flo

-- Cioc-cioc. --

Mă întorc cu fața spre ușa camerei mele și îl zăresc pe Oliver, care ține în mână o cutiuță de catifea bleumarin. Îi zâmbesc călduros deoarece mă bucur să-l văd. Nu știu dacă aș fi putut trece peste seara asta fără să fie și el prezent.

Oliver e unul dintre puținii mei prieteni care îmi sunt alături în fiecare clipă, mai ales când îmi e greu. Spre exemplu, azi. La fel ca de fiecare dată când tata organizează un eveniment, indiferent ce fel de eveniment, sunt prezenți o grămadă de invitați care se așteaptă să mă comport precum o lady, să zic așa. Datorită Pamelei și a lecțiilor ei de bune maniere, am reușit să-mi ascund câteva din "proastele obiceiuri" care i-ar fi putut ofensa pe musafiri. Dar, bineînțeles, mereu vor găsi vreun defect, apoi îmi vor atrage atenția cu privire la acesta, iar eu va trebui să le zâmbesc amabil și să încuviințez, cu promisiunea că data viitoare nu voi mai repeta greșeala respectivă.

Cred că, fără Oliver, aș izbucni, cauzând astfel o criză de nervi și încheindu-se cu invitații plecând nervos din conac, fiind scandalizați de lipsa mea de respect. Tata mi-ar ține o lecție referitor la obrăznicia mea, iar apoi și-ar vărsa furia asupra Pamelei. Mda, n-aș vrea să se întâmple asta. Mai ales azi deoarece, fiind ziua mea, vor fi de față mult mai multe rude decât de obicei. Ceea ce înseamnă mult mai multă critică. Da, clar am nevoie de Oliver.

-- Hey! Intră! -- îl îndemn eu, făcându-i semn cu mâna.

Ezită, fiind nesigur la început, dar apoi pune piciorul drept în cameră și pășește înăuntru. Sesizez cum mută cutiuța dintr-o mână în alta, ceea ce mă face să chicotesc. Nu l-am mai văzut atât de emoționat până acum. De fapt, cred că se întâmplă chiar foarte rar să-l văd emoționându-se.

-- Ce e? Am ceva pe față? -- mă întreabă el, pipăindu-se cu mâna dreaptă.

-- Ah, nu! Doar mi se pare amuzant faptul că te clatini de pe un picior pe altul și agiți cutiuța aia din mână. Vrei să mă ceri cumva în căsătorie sau ce? -- glumesc eu, dar el nu pare amuzat, așa că mă opresc din râs.

-- Of, ai distrus toată surpriza... -- se plânge Oliver.

Împietresc în momentul în care îngenunchează pe un picior și-mi întinde cutiuța.

-- Presupun că va trebui s-o fac oricum. --

Face o pauză, moment în care simt că o să leșin.

-- Florence Katerina Champwell, îmi faci onoarea de a purta acest lănțișor la gât în seara aceasta și să-mi accepți invitația de a mă însoți în sala de bal pentru a-mi acorda primul tău dans la 18 ani? -- mă întreabă Oliver, iar eu îmi amintesc cum să respir.

Izbucnesc în râs și îi fac semn să se ridice. Procedează întocmai, iar eu îi trag un pumn ușor în braț, însă se preface că e rănit, ceea ce mă enervează și mai tare. Dar, e prietenul meu, așa că nu pot sta supărată pe el mult timp.

-- Pentru o secundă chiar te-am crezut! -- îi spun, iar Oliver râde.

-- Ce pot să zic, uneori pot fi destul de convingător. --

Rânjește, iar eu îi mai trag un pumn.

-- Au! Asta pentru ce-a fost?! --

-- Pentru că uneori poți fi și un nenorocit. -- îi răspund, dar știe că glumesc.

Oarecum.

-- Ok, dar, lăsând gluma la o parte, ce spui de propunerea mea? --

Privirea îmi cade asupra lănțișorului din cutiuță. E din argint, iar în mijloc are gravat inițialele "F" și "O", între ele aflându-se simbolul infinitului. Zâmbesc și îl iau din cutiuță pentru a-l admira mai bine. Apoi, mă uit din nou la Oliver, mă întorc cu spatele la el și îmi dau părul scurt la o parte. Îl simt cum zâmbește și el în timp ce-mi prinde lănțișorul la gât.

După ce fixează încuietoarea, mă privesc în oglindă, după care mă întorc cu fața la Oliver și-l îmbrățișez. Mâinile lui se așază pe o parte și pe alta a taliei mele, iar eu mă afund mai tare în pieptul lui și îi inspir parfumul, fiind foarte conștientă de poziția în care ne aflăm. Ne-am mai îmbrățișat de multe ori, dar niciodată așa. E ceva la îmbrățișarea asta care o face să pară mai profundă, mai intimă. Nu știu exact cauza.

Dar am impresia că și Oliver crede la fel, pentru că aud și simt cum inimile noastre bat la unison. Mult prea jenată de situație, mă desprind prima din îmbrățișare, dar păstrându-mi zâmbetul pe buze. Oliver la fel, iar, pentru câteva clipe, se așterne o tăcere între noi, cuvintele rămânând doar gânduri nerostite.

În cele din urmă, Oliver e cel care rupe tăcerea, clipind de câteva ori, parcă încercând să iasă dintr-o transă. Își trece o mână prin părul cafeniu și des, iar eu mă gândesc că poate ar trebui să și-l tundă.

-- Nu mă aștept să înlocuiești lănțișorul mamei tale cu ăsta și nici nu vreau s-o faci, așa că te rog nu te simți obligată să faci ceva ce nu vrei să faci pentru că e total ok și... --

Izbucnesc în râs, iar Oliver se oprește și, după o pauză, râde și el. Ne oprim, iar eu mă apropii din nou de el și îi pun o mână pe umăr.

-- Nu trebuie să-ți faci griji. Îți cunosc intențiile și știu că niciodată nu ai anumite așteptări din partea mea. De aceea știu că mă pot baza pe tine oricând. --

Zâmbește, dar e mai mult o încercare de zâmbet, pentru că renunță rapid și revine la privirea aceea serioasă a lui. În schimb, eu îi zâmbesc și îl prind de mână.

-- Haide, doar nu vrei să-i facem pe invitați să aștepte, nu-i așa? În plus, nu cred că e nevoie să le dau mai multe motive de plângeri decât e necesar. Și așa presimt că va fi o seară luuuungă. -- îi spun, dar el nu se uită la mine.

Se uită la rochia mea, ca și cum ar fi remarcat-o abia acum. Mă studiază din cap până în picioare, iar apoi revine la fața mea și îmi zâmbește. De data asta, un zâmbet larg.

-- Ești foarte frumoasă, Flo. -- îmi zice, iar eu nu pot să nu roșesc.

-- Ei bine, nici tu nu arăți rău. -- îl complimentez și eu, aruncând o privire asupra costumul său cu cravată.

Mai stăm puțin așa, fără să ne spunem altceva, după care îl trag după mine pe hol și înspre scări. Rânjesc când îl văd că nu opune rezistență. Mă opresc în fața scărilor și privesc în jos. Chiar sunt o mulțime de invitați. Trag aer adânc în piept, mă răsucesc spre Oliver și-l întreb:

-- Deci, ești gata să-i dăm pe spate pe toți? --

Rânjește și el și spune:

-- După tine. --