Ai Încredere [vol. II]

40. Locul meu preferat (Partea a doua)

Axel

Vreau să uit, dar, în același timp, vreau să trăiesc clipa.

Vreau să uit durerea apăsătoare și sufocantă din interiorul meu, dar, în același timp, vreau să simt toată iubirea, dragostea și admirația pentru Flo. Vreau să nu mă gândesc la ziua de mâine, la ce mă va aștepta, dar, în același timp, vreau să visez cu ochii deschiși la un viitor cu Flo. Pentru că, da, vreau un viitor alături de ea.

Vreau să-i văd zâmbetul și gropițele care i se formează odată cu zâmbetul în fiecare zi. Vreau să-i văd ochii aceia albaștri, prea minunați pentru a-i aparține unei ființe umane, ci, mai degrabă, unei zeități, în fiecare zi. Vreau să mă joc cu firele părului ei de un auriu intens în fiecare zi. Vreau să-i simt trupul lipit de al meu în fiecare zi, și nu mă interesează cât de pervers sună asta. Vreau să-i pot mângâia trupul în fiecare zi. Vreau să-i pot săruta trupul în fiecare zi.

O vreau pe ea, toată, și sper că și ea mă vrea la fel de mult. Pentru că nu știu dacă aș mai putea suporta și durerea unei respingeri, mai ales venite din partea ei. Și, mai rău, nu știu dacă mi-aș putea continua viața fără fata asta. Pentru că ultima lună a fost un coșmar fără ea, unul din care nu credeam că am să mă mai trezesc.

Pentru că nu aș mai vrea să experimentez dezamăgirea și tristețea care m-au cuprins atunci când Pamela mi-a spus că Flo s-a mutat în New York și că nu se mai întoarce, iar că eu, dacă o iubesc, trebuie s-o uit. Din păcate pentru ea, sunt mult prea egoist pentru a renunța la Flo.

Am încercat, pentru o perioadă scurtă de vreme, dar apoi am mers la petrecerea de ziua ei și am dansat cu ea și... Și am știut că nu pot. N-am renunțat la ea nici când mi-a zis că nu putem fi împreună.

Iar, atunci când mi s-a aruncat în brațe și m-a sărutat, eu și Layla fiind pe cale să plecăm la Zack, am știut că mai există o șansă pentru noi. Și Flo știa asta, însă i-a fost dificil să se lase purtată de sentimente. O rețineau mult prea multe lucruri și mult prea multe persoane, însă mă bucur că, într-un final, ne-a acceptat.

Am fost în culmea fericirii când chiar am auzit cuvintele astea pe gura ei, spuse în miez de noapte. Însă, nu sunt sigur dacă a fost doar din cauza extazului pe moment, sau dacă chiar a vorbit serios. Și, și dacă a făcut-o, se poate ca părerea ei să se fi schimbat după tot ce s-a întâmplat cu tata?

Se poate ca ea să fie acum, aici, cu mine, doar din milă? Nu știu, nu știu ce să mai cred, nu știu ce mai e real și ce nu. Mintea mea e un balamuc total în momentul ăsta, dar știu că Flo e leacul meu. De aceea nu mai pot aștepta până la un hotel. De aceea o vreau acum, aici, în plină zi și, posibil, în văzul lumii.

Vreau să mă adăpostesc în ea. Niciodată n-am fost genul de persoană care să aibă nevoie de o ascunzătoare, de un loc ferit de lume, pentru că știam că trebuie să lupt. Dar, cu Flo, mi-am putut permite mereu să-mi afișez slăbiciunile, iar ea nu m-a judecat. Și o iubesc pentru asta, pentru că e locul meu preferat, în care mă simt în siguranță. Și o iubesc din mult prea multe motive, inclusiv pentru că a apărut în viața mea când aveam mai mare nevoie de o prezență ca a ei.

O prind de talie și o așez pe bancheta din spate a mașinii, iar apoi mă urc pe ea. Îi pot citi nerăbdarea din ochi, și asta mă excită și mai tare. Îi ridic brațele și scap repede de bluza care îi ascunde formele superbe ale corpului ei, iar apoi mă ocup de sutien. Flo își arcuiește spatele, făcând, astfel, să-mi fie mult mai ușor să-i desfac încuietoarea.

Îmi dau și eu jos tricoul, deși Flo face o mutră nemulțumită, probabil datorită faptului că nu am lăsat-o pe ea să facă asta. Râzând, mă aplec și o sărut pe nas, iar supărarea îi trece.