Ai Încredere [vol. II]

30. Tragedie

-- Nu te pot lăsa să faci asta. Dacă pățești ceva... Nu mă voi putea ierta niciodată. Liam nu m-ar putea ierta vreodată. --

Gerald stă în pragul ușii dormitorului meu și al lui... dormitorului meu și îmi enumeră toate catastrofele posibile care s-ar putea întâmpla. Dau din cap în timp ce îmi pun într-o sacoșă lucruri cu care mă voi putea apăra, însă, în realitate, nu-l ascult deloc. Și nu pentru că n-aș ține cont de sfaturile pe care mi le oferă.

M-a ajutat foarte mult în ultima perioadă. A fost și este sprijinul meu după moartea lui Liam. Desigur, nu-l va putea înlocui... Dar e bine să știu că am pe cineva pe care să mă pot baza. Să am o persoană în care pot avea încredere deplină, pentru că, dacă duci o viață ca a mea, îți e cam greu să te încrezi în oricine, de altfel. De aceea mă bucur că-l am pe Gerald de partea mea.

În afară de loialitatea lui, e și un bun detectiv. Datorită cercetărilor lui, am reușit să dăm de Emilia Dickens, una din victimele lui Miles. Și ea, la rândul ei, a fost de acord să ne ajute în a găsi jigodia aia de om, însă cu condiția de a-i salva și fiica, odată cu Cole. Totuși, nu sunt sigură că o voi găsi și pe ea. Poate nu-l voi găsi nici pe Cole. Cine știe unde îi ține nebunul ăla...

Până să-mi duc gândul la capăt, Gerald se pune în fața mea și îmi ia sacoșa din mâini. Mă împotrivesc, ținând-o cât de strâns pot, însă fără succes. Gerald reușește s-o înșface și o duce departe de mine, punând-o pe un dulap la care nu pot ajunge.

-- Nu cred că înțelegi faptul că trebuie să mă duc. -- îi spun, iar el se întoarce ca să mă privească.

-- Iar eu nu cred că înțelegi riscurile la care te vei expune dacă mergi. -- mi-o întoarce el.

-- Știu foarte bine în ce mă bag, Gerald. --

-- Nu, nu știi! Te vei duce acolo și vei sfârși exact ca și Liam! --

-- Tocmai de asta trebuie să merg! Îi datorez asta lui Liam! --

-- Serios? Pentru că, după părerea mea, Liam n-ar vrea să mori și tu! --

-- N-am să mor! -- i-o retez eu -- Am să-mi recuperez fiul. Fiul meu și al lui Liam. --

N-am să admit niciodată că Miles e tatăl lui Cole. E doar donatorul lui de spermă și nimic mai mult. Liam e adevăratul lui tată. Mereu a fost, mereu va fi. Știu că ar vrea să lupt pentru fiul nostru, și asta și voi face. Nu-l pot abandona, nu când sunt atât de aproape în a-l ține din nou în brațe. Iar Gerald trebuie să priceapă asta.

-- Isabel, te rog nu te duce. Echipajul de poliție e deja în drum spre Miles. Doar stai aici, unde ești în siguranță, și lasă-i să-și facă treaba. -- încearcă el să mă lămurească, dar eu clatin din cap.

-- Nu pot, Gerald. Trebuie să fiu acolo. Trebuie să-l văd cu ochii mei. Îmi pare rău dacă nu-ți convine, dar voi merge oricum. --

Dau cu bocancul în dulap, iar sacoșa cade la picioarele mele. O iau de jos și o pun pe un umăr, iar apoi dau să ies din dormitor, însă mâna lui Gerald mă ține în loc.

-- Isabel... --

Mă răsucesc spre el și-mi smucesc mâna. Gerald se retrage, complet luat prin surprindere, și ridică mâinile în semn de pace, dar eu sunt deja cu tensiunea ridicată.

-- Liam a murit din cauza lui! Și-a dat viața ca să-l salveze pe Cole, deși nici nu e copilul lui biologic! Atât de mult îl iubea! Atât de mult mă iubea! Deci nu, Gerald, n-am să te las să mă oprești. Trebuie să iau atitudine și să-l înfrunt. Nu mă mai pot ascunde. Asta l-a ucis pe Liam, așa că nu voi mai repeta greșeala asta, indiferent că există riscul să sfârșesc moartă. --