Ai Încredere [vol. II]

26. Parte din mine

Axel

La dracu’. M-am pregătit pentru atitudinea de rahat pe băț al fratelui meu, pentru disprețul cu care ne va trata pe mine și pe Layla în secunda în care ne vom afișa în fața ușii sale, pentru criticile aduse la adresa noastră și care nu-și au rostul. M-am pregătit pentru toate astea, însă n-am prevăzut să-l văd zâmbind și cu ochii senini. Dar nu e așa din cauza mea, sau a Laylei. Nu. E așa din cauza lui Flo.

De două minute stăm în pragul ușii, și de două minute dobitocul de Zack se holbează la Flo. Se holbează și zâmbește, în caz că nu ați înțeles. Iar Flo... Nici nu știu. Parcă am surprins un mic zâmbet în colțul gurii ei, dar a dispărut foarte rapid, aproape neobservabil, deci nu sunt sigur. Oricum, e de ajuns că fratele meu se uită la... La... La cine, de fapt? Nu pot s-o numesc iubita mea pentru că Flo a fost foarte clară când mi-a spus să o prezint drept o prietenă. Deci, teoretic, suntem prieteni. Amici.

Dar asta nu înseamnă că pot ignora acea privire a lui Zack. Nu-mi pot ascunde gelozia. Pentru că știu foarte bine ce fel de privire e aceea. E privirea pe care o am și eu de fiecare dată când mă uit la Flo. E privirea pe care o folosești când te uiți la o persoană pe care o dorești. Iar Zack o dorește pe Flo.

-- Poate să mă lămurească unul dintre voi de unde vă cunoașteți? -- întreb eu, total enervat de situație.

Flo doar se uită la mine cu ochi mirați și gura întredeschisă, parcă vrând să-mi răspundă, însă nu știe cum. Zack, în schimb, continuă să-și lase la vedere zâmbetul ăla arogant care mă face să-mi fiarbă și mai tare sângele în vene. Îmi vine să-i șterg minunatul zâmbet de pe buze, iar apoi să-i trag un pumn în fața aia de prefăcut.

Dar nu pot face nimic din toate astea. M-am rugat de Zack pentru a ne primi aici și, din moment ce a fost (cu greu) de acord să ne găzduiască pe mine și pe Layla, trebuie să am grijă să nu-l enervez îndeajuns de tare încât să ne lase pe drumuri. Urăsc să fiu la cheremul altuia, dar, în situația de față, n-am de ales.

-- Eu și Flo ne-am cunoscut la facultate. -- mă informează, într-un final, Zack.

Se uită din nou înspre Flo și îi revine zâmbetul. Cred că încep să-mi regândesc decizia cu privire la snopitul în bătaie al fratelui meu.

-- Alergai ca nebuna și ai dat peste mine, îți amintești? -- o întreabă Zack pe Flo care, după părerea mea, pare să roșească.

-- Cum să uit așa ceva? -- întreabă Flo și râde nervos -- M-am ciocnit ca o toantă de tine. --

Ochii lui Zack se încrețesc de plăcere, iar asta nu-mi place deloc. Începe să râdă. Flo râde și ea, dar, evident, nu e deloc amuzată. Poate că nu e foarte încântată de faptul că a dat peste Zack, așa-zisul individ pe care l-a întâlnit la facultate. Dar e doar o presupunere. Totuși, însă, vreau să am dreptate.

-- Și, deci, de unde îl cunoști pe frățiorul meu? -- continuă Zack să i se adreseze lui Flo, care e luată pe nepregătite, în ciuda faptului că trebuia să se aștepte la asta.

Nu degeaba am întrebat-o înainte drept cine ar vrea s-o prezint a fi. Știu foarte bine că Zack e mult prea curios. Și, prin curios, mă refer că e băgăcios. Sau, cel puțin, așa mi-l amintesc.

-- Păi... Eu și Axel... Am fost... Nu. Suntem... --

Dar nu apuc să-i aud întreg răspunsul lui Flo deoarece Layla, care până acum a stat într-un mod cu totul surprinzător și dubios de tăcută, își face simțită prezența: Se postează în fața mea și a lui Flo, încercând să împingă valizele înăuntru, însă Zack nu îi permite, ceea ce o enervează la culme.

-- Mișcă-te, Zack! N-am bătut atâta drum pentru a sta în fața ușii tale care, apropo, trebuie vopsită! --

-- Mereu o plăcere să te revăd, surioară. --

Zack se trage pentru a o lăsa pe Layla să pătrundă în apartament. Face câțiva pași, după care se oprește, trântind bagajele pe jos. Se întoarce spre Zack:

-- Ce mai aștepți? Du-le în camerele noastre! -- îi ordonă ea iar Zack, spre mirarea mea și a Laylei, deopotrivă, se supune.

Apucă ambele valize fără nicio problemă, spunându-i Laylei:

-- Nu mă ocup de renovarea unui apartament care nici nu e al meu. --

La replica asta, amândoi facem ochii mari. Zack se uită înspre mine și zâmbește în timp ce adaugă:

-- Ce? Doar nu credeați că am să vă las să stați în apartamentul meu, nu-i așa? --

La întrebarea asta, de pildă, nici nu știm cum să răspundem sau să reacționăm. Zack ia tăcerea noastră drept momentul oportun de a se retrage, așa că asta și face. În liniște, fără ca măcar să-l auzim.

Îmi dau ochii peste cap, oftez resemnat, iar apoi intru și eu, cu Flo în spatele meu. O aud cum închide ușa, dar nu mă întorc înspre ea. Urăsc faptul că-mi cunoaște imbecilul de frate. Zack va profita la maxim de asta. Dacă știam din timp, făceam în așa fel încât Flo să nu vină cu noi. Iar acum, după cum prea bine se vede, trebuie să fac în așa fel încât Zack și Flo să nu se intersecteze de prea multe ori.

Dar, înainte de asta, mai am de rezolvat o problemă. Mama mea. I-am spus să mă aștepte afară fiindcă prezența lui Flo e îndeajuns pentru Zack. Dacă aș fi adus-o și pe ea, sigur s-ar fi iscat un scandal. Așadar, trebuie s-o duc undeva să înnopteze. Și să ne lămurim cu privire la situația dintre noi.

Mă uit la sora mea, care își încrucișează mâinile la piept și începe să bată dintr-un picior, probabil încă ofticată de atitudinea fratelui nostru. Mă uit la Flo, care stă nesigură la intrare, ținând în mâna dreaptă geanta cu care a venit. Știu că cele două nu se înțeleg, ba Layla chiar o disprețuiește pe Flo, însă am nevoie să fie cu ochii pe ea cât timp sunt plecat.

Deci, mă apropii de Layla, o apuc de braț și o trag suficient de departe cât să nu ne audă Flo. La început, protestează, dar apoi se lasă păgubașă.

-- Vreau să-mi promiți că o vei supraveghea pe Flo în timpul absenței mele. --

-- Glumești, nu? -- mă întreabă Layla, care e evident deranjată de rugămintea mea.

-- Layla, te rog. -- insist -- Ai văzut și tu cum se uită Zack la ea. Chiar nu vreau să pățească ceva. --

-- Oh, Dumnezeule... -- spune și oftează -- N-o să renunți niciodată la ea, nu-i așa? --

Mă uit la Flo, care ne privește cu atenție, probabil încercând să-și dea seama despre ce vorbim, dar nereușind să prindă vreo frază. Mă uit la ea și, chiar dacă în momentul de față habar n-am ce suntem, știu cu certitudine că n-o pot lăsa să mai plece din viața mea. Nu din nou. Nu când mi s-a oferit o a doua șansă la fericire.

-- Nu, Layla. -- îi răspund, întorcându-mă din nou înspre ea -- N-am să renunț la Flo. A devenit parte din mine, iar fără ea aș fi nimic. --