Comfuzie

369 35 0
                                    

Imi priveam sora cu lacrimi in ochii.Am putut observa că respira,dar acesta era sacadata si inceata.Atunci un sentiment de protectie m-a invaluit.Am ridicat-o, si-am luat-o dupa umeri incercand sa echilibrez greutatea. Cu greu si mari eforturi am ajuns acasa. Am intins-o pe canapeaua din sufragerie.I-am ingrijit ranile cu mare grija, destăinuire invata de la mama mea care se ocupă cu ingrijirea bolnavilor si ranitilor.
Trecusera doua ore.In aceste ore am stat numai langa sora mea.Incepuse sa-si revina incetul cu incetul. I-am strans mana in a mea,si atunci a deschis ochii. Ma privea drept in ochii.Dupa aceea a inceput sa vorbeasca:
-Ce s-a intamplat? Capul imi zvahneste teribil,ce s-a intamplat?
-Linisteste-te,nici eu nu stiu ce ti s-a intamlat.Te-am gasit pe o scarile cladiri Onorabililor!
Atunci am vazut o licarire ciudata in ochii ei.
-Hm,am inteles!Nu te mai ingrijora,sunt bine!
N-am crezut-o normal,simteam ca trebuie sa-mi spuna ceva.Asa c-am intrebat-o:
-Cum a fost examenul?
-Hai sa vorbim despre alt ceva!
-Nu!am spus raspicat.
-Am spus ca nu vreau! Ce e asa greu de inteles! spuse rastit.
-Catrine s-a intamplat ceva cu tine! Vreau sa stiu! spun cu o voce inceata.
-Am spus nu!Dute si fă alt ceva,n-am nevoie de ajutorul tau! spune rastit.
Am facut ochii mari si ma holbam la ea ca la masini straine. Am ramas cu  gura cascata, si-am plecat in  camera mea cu ochii inlacrimati. Toata noaptea m-am intrebat ce s-a intamplat cu sora mea.
Ce i-au facut surori mele?

Ce se ascunde după o mască?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum