Ce se ascunde după o mască?

Groază

Six m-a dus in dormitorul sau mare si spatios vopsit doar in alb si negru. Stăteam ghemuita in patul sau si-l priveam cum se plimba prin camera. Aveam o rană la cot pe care nici n-am bagat-o in seama. Eram prea uimită si șocată ca sa ma mai gândesc la ceva.
Șirul gândurilor mi-a fost întrerupt cand Six se apropie de mine si-mi dădu geaca jos. Eram pregătită sa-i dau o palma, dar apoi i-am văzut feşele din mână cu care imi bandaja cotul.
Îmi înfășura cotul ranit cu multa blândețe și îndemânarea. Ma mira faptul ca ma salvase. El era cel care primise ordinul de-a ma executa, dar el m-a salvat. Ce se intampla aici? Cred ca mi-a citit nedumerirea pe față pentru ca îmi si dădu răspunsul:
-Cei care te-au atacat nu aveau nicio legatura cu mine!
-De ce te-aş crede?
-Pentru ca ăsta e adevărul!
-Tu crezi ca am sa te cred? Te înșeli! Mi s-a luat de toată tărășenia asta!
-Nu ești singura!
-Ce ar trebui sa insemne asta?
-Si eu sunt dezorientat!
-Mai am doar doua întrebări:De ce mai salvat? si De ce nu mă omori?
-Te-am salvat pentru ca asa am vrut eu, si nu te-am omorât încă pentru că mie lene! Mulțumită?
-Foarte încurajator! Eric, e singurul căruia îi pasă de mine! si mii de lacrimi si-au facut apariția pe fața mea.
El se uita la mine, sau mai bine zis prin mine. Își duse mâna pe obrazul meu si-mi șterse o lacrimă apoi adaugă:
-Eric nu e cea mai buna decizie!
-Nici nu-l cunoști și.....
-Eu sunt intructorul lui, deci il cunosc din toate punctele de vedere! Parerea mea e, sa stai cat mai departe de el!
-Te urăsc! N-am urat pe nimeni in toată viața mea, dar tu mă obligi sa te urăsc! De ce?
-Pentru că, așa e cel mai bine si sigur!
-La ce te referi?
-Nu mă poti înțelege pe moment!
-Serios? Cate secrete poți ascunde începând cu numele tău,Six?
-Aceste lucruri nu te privesc! De acum in colo vei dormi in dormitorul meu!
-Ti-ai găsit! De ce aș face asta?
-Ca sa nu te trezești intr-o groapa!
Bine acum avea dreptate. Imi era teama sa ma intorc in dormitorul comun. Nu stiam cine erau atacatorii din spatele măștilor, deci puteau fi orcine.
Six termină îngrijirea rănilor mele si se așeza pe pat alături de mine.
Ma privea ca deobicei foarte atent. Privirea lui ma fecea să înroșesc. Uneori îmi doream să-si dea la o parte acea mască enervantă.
Era o liniște deplina care îmi cauza fiori așa că am spart tăcerea:
-De ce porți o mască?
-Nu sunt obligat sa răspund!
-Bine, treaba ta doar intrebam!
M-am ridicat de pe pat si-am dat să ies, dar el m-a prins de încheietură si m-a tras spre el.
-Nu vreau sa înțelegi gresit gestul ăsta....
-Sa știi ca deja l-am înțeles greșit!
-Mă rog, voiam sa-ti spun sa nu faci vreo alegere pripită!
-Ești ingrijorat?
-Nu!
Am ieșit din dormitorul lui Six si m-am îndreptat spre dormitorul comun.
Mi-am bagat capul pe ușă si l-am văzut pe Eric stând pe marginea patului sau. Era concentrat si pierdut in ganduri pentru ca nici nu m-a observat. I-am pus mana pe spate, iar el mi-a zâmbit:
-Deci, te-ai răzgândit?
-Sa zicem ca da! spun râzând.
-Stiam eu! si ma stranse la piept.
Oh...cât mi-am dorit o astfel de îmbrățișare. In ultimul timp am simtit nevoia de iubire ,asa cum era in familia mea.
-O sa dormi langa patul meu ca sa nu pățești ceva!
-Ăăă... nu e nevoie! Six mi-a oferit deja un dormitor!
-Cine? Six? Niciodata sa nu mai stai in preajma lui!
-De ce?
-Știi prea bine! El e cel care îți vrea moartea!
-Nu el îmi vrea moartea,ci conducătorul clanului Alfa!
-Nu e adevarat!
-Ba da!
-Eu sunt fiul conducătorului! Te rod asculta - mă!
-Eu trebuie sa plec, Eric!
Am alergat pe holuri si nu aveam o tinta exactă. Alergam la întâmplare si incercam sa găsesc o legatura între cuvintele lui Six si ale lui Eric. Singurul lucru comun era ca amândoi mi-au interzis sa vorbes cu unul dintre ei.
Nu mai inteleg nimic. Sunt tentată sa-l ascult pe Six, dar in același timp si pe Eric. Ce sa fac?
Se facea seara. M-am cărat pană in dormitorul lui Six , si am batut foarte încet in așa fel încât sa nu ma audă, dar a deschis imediat ușa. Mi-a făcut semn intru si inchise ușă.
-O sa dormi in patul meu, eu dorm pe jos!
-Nu trebuia sa faci atâtea sacrificii!
-De ce nu?
-Nu mai inteleg nimic!
-Nici nu trebuie!
Am început sa plang necontrolat. Simteam ca imi pierd mințile.
-Six, nu vreau sa par o plangacioasă, dar mi s-a luat sa fiu jucată pe degete! Te rog omoară - mă! Ce rost mai are, nu mai am familie, nu mai am nimic! Te rog!
-Sofia...
-Tu nu te simti singur aici? Nu ai familie dupa care sa tânjești?
-Eu nu am o familie! spuse cu capul in pamant.
-Cum adică?
-Părinții mei au murit cu mult timp in urmă, aveam in jur de cinci ani! Au trecut in jur de treisprezece ani de atunci!
-Imi pare rău, nu am vrut sa dezgrop ceva atât de dureros!
-Si eu am o inima! Si încă ceva, cred ca un zambet colosal asemănător cu al lui Jennifer ți-ar sta bine! si râse incet.
I-am surâs si eu, iar el s-a așezat pe așa zisul pat.
-Îmi promiți ca nu mai plângi?
-Nu pot promite nimic având in vedere ca vrei sa omori!
-Nu eu vreau sa te omor, ci conducătorii tuturor clanurilor!
-Eric mi-a spus ca tu ești cel care doreste asta!
-Nu mai pomeni acel nume! Nici macar sa nu te gândești la el! spuse rece si tăios.
-Defapt tind sa iti pun ca suntem împreună!
-Ce? Te duci singură la moarte sigură! Culca-te, am terminat orice discuție pe.seara asta! Nici macar nu ști cine e tipul ăla! Te arunci imi bratele lui ca o..ca o...
-Ca o ce?
-Noapte buna!
S-a bagat sub pătură si s-a întors cu spatele la mine. In seara asta Six mi-a aratat două părți din sufletul sau, dar n-am sa-l iert pentru că îmi dorește moartea. M-am culcat in cele din urmă. M-am simtit protejată in acel dormitor pentru ca stiam ca Six are puterea de a opri pe orcine ar fi dat buzna.
M-am trezit tarziu. Cand m-am uitat la locul unde dormea Six, am vazut ca el plecase deja.
Era destul de târziu asa ca am luat-o la fuga pe coridoare si m-am izbit de pieptul lui Eric. Cand m-a vazut m-a luat in brațe, si m-a sarutat pe obraz.
Si-a încrucișat degetele cu ale mele si am pășit in cantina. Six statea ca deobicei in coltul cantinei, singur la masă. Ne urmarea cu privirea. Apoi si-a lasat capul in jos si si-a inclastat pumnii.
M-am așezat alaturi de Eric si-am început sa mâncam.
Trecuseră înjur de cinsprezece minute decand ne aflam in cantină. Six ne tot privea. Nici nu se atinsese de mancare.
Totul era liniștit până in acea clipa.
Brusc peretele din fața noastra s-a prăbușit. Apoi si-am facut apariția o armată de soldați înarmați până in dinți. Au inceput sa tragă in toți recrutii care se aflau in cantină. Eric a fugit si m-a lasat singura in ploaia de gloanțe. M-am ascuns dupa o masa răsturnată. Vedeam in jurul meu cum recrutii alergau si erau nimeriti ca intr-un joc cu ținte. Uitandu-ma la acest peisaj sângeros am uitat de poziția mea.
Un soldat a dat la o parte masa după care ma ascunsesem. Ținea o sabie asemanatoare ca a lui Six. Își îndreptă sabia spre mine si își fixă ținta pe pieptul meu. Tocmai cand sabia urma sa imi străpungă pieptul s-a intamplat cu totul altceva.
In loc sa strapunga pieptul meu, strapunse pieptul lui Six. Dotorită impactului mască lui Six a fost făcută bucăți descoperindu-i chipul.
Am rămas cu gura cascat. El era...el era...tipul de.la duș. Tipul de care ma ciocnisem. Aceeași ochii verzi si pătrunzători, același par negru, el era. Avea un smoc lung de păr care îi acoperea ochiul stâng.
Sabia i-a strapuns pieptul, iar lama săbii ieși prin spatele acestuia oprinduse deasupra frunții mele.
Sângele țâșni si îmi stropi fața colorând-o in roșu inchis.
Six își luă sabia de mâner si-o îndreptă cu rapiditate spre adversar străpungandu-i umărul. Adversarul își scoase sabia din pieptul lui Six si se dădu câțiva pași in spate. Six căzu in genunchi și coloră podeaua in picațele roși. Sudoarea i se prelingea pe față si coborâ spre baza gatului său. Curând un mic firicel roșu se prelingea din nările acestuia impletindu-se cu picaturile de transpiratie si alunecând spre șuvoaiele de sânge ce țâșneau din rana sa. Se sprijini de sabia sa, și reuși sa se ridice.
Deși era ranit grav, se încorda si se năpusti asupra adversarului. Acesta a fost surprins de mișcarea lui Six și nu a mai avut timp sa acționeze. Six i-a înfipt sabia în umăr, iar acesta căzu jos neputincios.
Eram încremenită. Statea ghemita si-l priveam pe Six cum deabea se ținea pe picioare. Nu stiam ce sa fac. Apoi am auzit vocea lui Six.
-Ești bine? spuse cu o voce scăzută si șoptită.
-Da. îngân eu
-Hmm...atunci...totul..e..bine! deabea rosti aceste cuvinte si se prăbuși.
Nu m-am putut abține si am urlat cât m-au ținut plămânii.
-Six....Sixxxxx....
Nici un raspuns. Am alergat spre trupul său însângerat. Deja în jurul său se formase o balta de sânge. Am îngenuncheat lângă corpul său și deabea îmi stăpâneam lacrimile.
Deschise cu greu ochii. Mă privi cu multa căldură, și ridică o mână pe care i-am cuprins-o in mainile mele. L-am iertat pentru tot. Și-a dat aproape viața pentru mine. M-a salvat din mâinile acelor atacatori, m-a salvat de loviturile Ruxandrei și m-a salvat de la o moarte sigură. Nu,nu el nu a dorit niciodată sa mă omoare! L-am privit in ochii lui verzi.
-Multumesc, Six, multumesc, multumesc din toata inima! spun printre lacrimile mari cât boabele de porumb.
El surâse și raspunse:
-Eu îți mulțumesc, pentru că mi-ai amintit cine sunt cu adevărat! Multumesc Sofia Styor, mulțumesc,mutumesc...multume..
Și își pierdu cunoștința.
Încă îi strangeam mână la pieptul meu. Credeam ca n-am sa-i mai vad acei ochii verzi și pătrunzători.
Brusc am auzit niste țipete. Acele tipete erau ale lui Eric. Atacatorii l-au imobilizat și-l trăgeau dupa ei. Eric m-a privit rugator in ochii, dar eu i-am raspuns cu o privire dezgustată și acuzatoare. Apoi el privi spre trupul lui Six și zambi triumfător. In acel moment am simțit că toți nervii și durerile din lume se abat asupra mea. Îmi venea sa-i sucesc gâtul sa-l, omor nu alt ceva. Atacatorii s-au reunit intr-un grup ,si-au părăsit SCOALA DE LUPTA. Îi priveam cum sareau dupa zidul sfărâmat împreună cu Eric. Am privit până cand ultimul atacator a părăsit cantina. In jurul meu erau numai cadavre și bălți de sânge. Stăteam in aceeași poziție lângă trupul lui Six, cand am auzit un geamăt. Am alergat printre cadavre urmărind gemetele care m-au condus la Jennifer. Avea o rană adâncă în bazin. Mi-a zâmbit cum avea obiceiul, dar de data asta nu i-a ieșit. Zâmbetul ei era plin de amărăciune si durere. I-am mângâiat fruntea transpirată și încruntată.
-Hei, sunt bine! Ce mi se poate întâmpla!
Am zâmbit cu amar, deoarece rana era prea fatală, iar ea nu ar fi putut rezista până la vreo intervenție medicală. Nu-mi doream s-o vad cum se sfârșește, doaream sa plec, dar ceva ma retinea. Ea a fost cea mai buna prietena a mea, iar in cele mai grele momente din viata ei, eu s-o părăsesc? Nu, nu pot.
Am luat-o imbrate și-am așezat - o cu capul pe genunchi mei. Plângeam atât de tare incat credeam ca o sa mi se sparga plămânii.
-Sofia e în regulă! Stiu că nu mai șanse de supraviețuire, dar deși eu voi muri te rog salveaza-ne clanul!
-Care clan?
-Știi bine care clan! Al șaselea clan! Eu fac parte din al șaselea clan ca si tine! Şi își desfăcu câțiva nasturi de la cămașă până ajunse îndreptul pieptului. Asemenea lui Six, avea tatuat acel simbol pe care il văzusem la el.
-Vezi? Asta e simbolul clanului nostru! Te rog salvează-i și pe ceilalți, vor sa ne omoare pe toți!
-Am sa-i salvez! Îți promit! Și i-am strâns mână.
-Mulțumesc, ai fost cea mai buna prietena pe care aș fi putut sa o am! și închise ochii pentru totdeauna. Mână ei aluneca fara vlagă din mână mea. Am început zbier de durere. Îi strigam numele, dar singurul care îmi raspundea era ecoul care ma rănea când întorcea vorbele mele.
Am alergat spre trupul lui Six care zăcea intr-o baltă imensa de sânge. Deabea respira. Nu voiam sa-l pierd si pe el. Doar el imi mai rămăsese. L-am târât cu greu până in dormitorul lui. L-am întins pe pat și i-am îngrijit rănile. I-am îndepărtat hainele îmbibate cu sange, și am revăzut simbolul celui de al șaselea clan. Acum înțelegeam totul.
In tot acest timp el m-a protejat in absolut toate aspectele. Nu-mi dorea moartea, ci încerca sa-mi explice adevăratele motivații ale lui Eric și-a tatălui său. Eric lucra împreună cu tatăl său, deci el era cel care îmi dorea moartea. Iar, eu ca bleaga am ascultat toate acele minciuni. Am respins adevărul, care poate nu mai făcea atâtea victime.
M-am culcat pe vechiul loc a lui Six adica, pe podea. Am fost sculată de vocea lui Six.
-Sofia! Trezeste-te!
-Ce s-a intamplat?
-Ai plans toata noaptea ca un bebeluș!
-Oh...da asa e! Toate acele cadavre îmi sunt întipărite adânc in minte! Nu pot sa le dau uitare!
Six nu putea sa se ridice din pat. A încercat sa vină spre mine, dar n-a reușit nici macar sa se ridice in șezut. M-am indreptat spre el si m-am asezat pe marginea patului.
Mi-a zâmbit și mi-a mângâiat obrazul și părul. Apoi m-a tras incet spre el și m-a sărutat pe frunte. I-am zâmbit ușor și mi-am pus capul pe pieptul său, iar el îmi mângâia părul.
-Îmi pare rău pentru tot! Aveai dreptate cu privire la absolut tot, iar eu te-am desconsiderat! Imi pare atât de rău!
-Linisteste-te! Nici macar n-am fost supărat pe tine! Dar, te rog iarta-ma! Te-am rănit pe parcursul examenului , atât verbal cât și fizic si ti-am dat impresia ca Îți vreau moartea. Te rog iarta-ma pentru tot!
-Te-am iertat pentru că tot ce-ai facut a fost spre binele meu!
-Stiam ca ai sa înțelegi! Si ma stranse in brațele sale mari.
Și-am adormit îmbrățișați, dar exista o întrebare care ne frământa pe amândoi:De ce atacatorii il luasera prizonier pe Eric, si de ce au facut un asemenea genocid?

Hey lume! Voiam sa știu ce părere aveți despre carte. Daca vreți puteți sa-mi dați anumite sfaturi sau idei. Imi pare rau pentru posibilele greșeli.
Si nu uitați sa va spuneți parerea ca sa stiu daca mai continui cartea.
Multumesc celor care imi citesc cartea:))))