Ce se ascunde după o mască?

Șoc

-Mai bine ne-am grăbi!
-Graba strică treaba! Ia o și fugi cat te țin picioarele! Eu rămân sa-i opresc! FUGI!
-Ai grijă de tine!
-Mai bine zis ai grijă de ea! Du-te!
Am deschis ochii confuză. Nu stiam ce înseamna acel schimb de replici. M-am trezit in brațele lui Eric care alerga mâncând pământul. Ne aflam în pe teritoriul planetei Saturn. Nici urmă de cladirea unde se afla SCOALA DE LUPTA. Totul era deșertic. M-am uitat peste umarul lui și l-am vazut pe Six cum își scoate sabia sa lungă cu multa grație. În fața sa se afla o întreagă armată înarmată cu puști și pistoale, n-avea nicio șansă. Six!
Soldații au început sa tragă toți deodată spre Six. Acesta cu o rapiditate fulgeratoare bară câteva gloanțe și se îndreptă amenințător spre câțiva soldați lipsiți de aparare. Îi scoase din joc și se îndreptă spre alte ținte.
Eric gâfâia și sudoarea i se prelingea pe fața sa schimonosită. Nu băgase de seamă că mă trezisem. Apoi privirea îmi reveni asupra lui Six. Se descurca foarte bine. Deja jumătate din armata de soldați era scoasă din joc. Urmăream cu fascinație mișcările agile ale lui Six. Cum facea tumbe impresionante in aer, cum își arcuia corpul și crea uneori o pârghie cu propriul corp.
Brusc imaginea lui a dispărut. Eric se prăbuși. Era terminat. În fața noastră apăru un soldat cu pușca la ochii. Mica noastră fugă s-a terminat.
Atenția lui Six s-a îndreptat asupra mea si a lui Eric.
Atacatorii au profitat de neatenția acestuia din plin. În scurt timp Six deabea se mai ținea pe picioare cu trei glonțe în trupul său. Eric primise și el unul în umăr. Mă uitam cum amândoi erau doborâți și totuși nu puteam face nimic.
Soldatul își puse țeava puștii la tâmplă mea. Am auzit clinchetul tragaciului care urma sa elibereze glonțul fatal. Îi priveam cu lacrimi in ochii atât pe Six cât si pe Eric ambii au încercat sa ma salveze de cel mai mare dușman, moartea.
Six se întoarse spre mine. Ochii lui verzi se întâlniră cu privirea mea împâienjenita de lacrimi. Apoi își aruncă privirea spre soldatul care urma să mă trimită într-un somn din care nu mai urma sa ma scol.
Six parcă prinse puteri și se năpusti ca o fiară spre soldat. Ochii i se dilataseră, iar mușchii i se încordara încât câteva firișoare albastre se umflară.
Intr-o fracțiune de secundă soldatul era întins pe jos fără suflare. Six stătea langa mine si-mi întinse o mână ridicandu-ma. Îl ajută pe Eric sa se ridice și îi înmâna o nouă misiune.
-Te-am pus pur și simplu sa alergi, dar nici asta n-a fost prea simplu pentru tine! Totuși fa același lucru! Amândoi fugiți până va crapă plămânii. Trebuie sa scăpăm din acest infern! FUGI -ȚI!
-Tu nu vii? Întreb eu neînțelegând ce vrea sa spună.
-Eu rămân aici sa-i opresc! Fugi!
-De ce nu vii cu noi?
-Am o datorie de îndeplinit!
Și se îndepărtă cu rapiditate spre un grup de soldați care se pregăteau să ne lichideze. Datorită agitației și aglomerației ce se crease praful se ridica, iar Six se pierdu într-un nor de praf.
Eric mă saltă in brațele sale și o luă la fugă. Am lăsat ușor in spate câmpul de luptă și ne îndreptam spre o țintă nesigură.
Priveam peste umarul lui Eric spre acel nor de praf. Brusc, o lacrimă se prelinse pe obrazul meu și am șoptit ușor numele lui Six.
Oare urma sa-l mai vad vreodată?
Oricum cui îi pasă! Doar a încercat să mă omoare, m-a împușcat deci, de ce mi-ar păsa! Merită!
Eric nu se mai oprise din alergat. A tot alergat intr-o anume direcție pe care nu o cunoșteam.
Într-un târziu se înseră, iar eu si Eric ne aflam în apropierea accensorului. Se pare că ne întorceam acasă. Cât de dor mi-a fost de acea planetă albastră! Voi merge acasă, dar nu va fi cum mi-am imaginat, din păcate.
Eric a introdus codul, iar ușa accensorului s-a deschis poftindu-ne în interiorul acestuia.
Coborârea spre pământ a fost îndelungată și plictisitoare. Eram nerăbdătoare să calc din nou acel pământ prăfuit.
Într-un târziu se auzi acel zgomot asurzitor cauzat de pătrunderea accensorului în atmosfera pământului. În câteva minute ne-am aflat în clădirea veche și sinistră. Ușa accensorului s-a deschis poftindu-ne afară.
Ultima data când am fost în acest loc, totul era împânzit de soldați. Acum clădirea era goală.
Am înaintat împreună cu Eric spre ieșire constatând că nici măcar aici nu se aflau gărzi. Ceva nu era în regulă!
Am părăsit clădirea lăsând-o în urmă și înaintând spre o anume direcție pe care încă nu o aflasem.
La un moment dat am văzut un lung șir de persoane ce erau supravegheate de câțiva soldați.
M-am oprit din alergat și m-am lipit de peretele unei clădiri pentru a vedea ce se întâmpla. Eric nu s-a sinchisit sa-mi spună unde mergem sau ce se va intampla. Așa că va trebui să găsesc singură răspunsuri.
Asemenea mea, Eric stătea lipit de peretele unei clădiri și privea.
Șirul s-a oprit, iar unul dintre soldați le-a poruncit să se așeze în genunchi. Printre persoanele aflate în șir am putut observa câțiva copilași speriați ce se țineau strâns de fusta mamei lor.
Toți oamenii din șir au îngenunchiat. Unul dintre soldați s-a îndreptat spre mama copiilor și i-a smuls cămașa pe care o avea, dezvăluind simbolul celui de al șaselea clan. Copilașii dorind să-si apere mama, s-au năpustit asupra soldatului care îi îndepărtă nervos. Aceștia se prăbusiră, iar cateva lacrimi își făcură loc pe chipul lor.
Soldatul încă nervos, puse mâna pe arma sa și o îndreptă spre copii. Mama disperată se puse in fața copiilor, iar acum țeava pistolului se afla asupra ei.
Cu lacrimi in ochi se adresă soldatului:
-Vo rog, iertați nesăbuita fiilor mei...
-Tăcerea! Cine ti-a dat dreptul să vorbești?
-Vă rog...
-Am spus tăcere! Cum îți permiți să vorbești unui persoane mult superioare!
-Dar vă rog din...
-TĂCERE!
Iar, soldatul nervos o lovi pe femeie cu pătul armei lăsând-o inconștientă. Apoi se îndreptă spre copii.
Potrivi ținta armei urmând să tragă.
Eram cu ochii înlăcrimați. Nu puteam permite așa ceva, nu puteam!
Am alergat și m-am pus în fața copiilor.
Soldatul Văzându-mă a adaugat:
-Da-te la o parte! Sau zbori!
-Nu cred că ești în măsura de a-mi vorbi în acest fel!
-Cine te crezi, fetițo!
-Sunt un recrut din clanul Alfa!
Soldatul n-a mai spus nimic pentru câteva momente, apoi continuă:
-Dar, ordinele mele au fost stricte! Eliminarea tuturor persoanelor din clanul Kalypso!
Deci așa se numea cel de al șaselea clan.
-Acum ordinele tale se vor schimba...
-Sofia cine ți-a dat dreptul să înlocuiești ordinele tatălui meu? spuse Eric deranjat.
-Eric nu înțeleg ce...
N-am mai putut continua pentru că în pieptul meu se afla lama unei săbii. Am ridicat privirea și am văzut zâmbetul victorios a lui Eric.
Sabia lui avea lama lată cât trei palme la un loc. Durerea începea să mă stăpânească și să devină insuportabilă așa că am urlat cât m-au ținut plămânii. Eric râdea cu mai multă poftă. Nu înțelegeam ce se întâmpla. Era doar un vis sau realitate?
-Ai pățit ceva? Pari uimită se poate citi pe fața ta! Am sa-ti dau câteva explicații: în primul rând, niciodată n-am fost de partea ta sau a celor din clanul Kalypso lucram pentru tatăl meu; în al doilea rând, nu te-am plăcut niciodată, doar te-am ademenit intr-o capcană. Nu de geaba Six te avertiza cu privire la persoana mea, iar tu nu l-ai ascultat. Oricum el e mort, iar tu vei fi la fel!
-Nu înțeleg! De ce atâtea sacrificii? Care e scopul? spun eu cu greu.
-Unul simplu: vom controla toți membri clanului Kalypso, iar prin intermediul lor vom cuceri celelalte planete independente care vor fi conduse de noi!
-Nu înțeleg ce legătură avem noi? deabea auzindumi-se vocea.
-Oo aveți un rol foarte important! Vezi tu, pe acele planete in urmă cu doisprezece ani s-au refugiat numeroși soldați si recruti, iar pentru ai cuceri am găsit o tehnică mai diplomatică dacă pot să-i spun așa. Vom lua toți membrii clanului Kalypso existenți pe teritorile noastre și vom negocia!
-Adică?
-Ești grea de cap! Dacă nu vor accepta conducerea noastră vom executa fiecare membru al clanului Kalypso aflat în custodia noastră! Simplu! Vor accepta fără doar și poate! Și începu sa râdă isteric.
-Mişelule! Cum poți face asta, cum?
-Ai grijă cum vorbești in prezența mea! și își îndesă și mai adânc sabia în pieptul meu lăsându-mă aproape fără suflu.
Nu puteam face nimic în afară de a spera după un ajutor. Își scoase sabia din pieptul meu, iar eu m-am prăbușit intr-o baltă de sânge.
Eric chemă un soldat, iar acesta aparu imediat lângă el. Cu mare efort am ridicat privirea și am văzut cine era. Am înghițit în sec și am rămas cu ochii ațintiți asupra persoanei. Nu putea fi adevarat și totuși parea foarte real.
-Sofia ti-o prezint pe Catrine Styor, poate că o cunoști?
N-am răspuns. Eram prea șocată.
-Hmm...n-ai chef de vorba, dar poate că ai chef de moarte! Catrine ocupate de ea!
Și plecă urmat de mai mulți soldați.
-Hei surioară se pare ca o duci rău! De...se întâmplă acum e timpul să mori!
-Tu...de ce ne-ai trădat!
-Am primit o ofertă mult mai atrăgătoare decât ca viata mea să atârne de un răspuns!
-Catrine...
-Chiar daca trebuie să sacrific anumite lucruri!
Îndreptă arma spre mine și se pregătea sa tragă, dar nu s-a întâmplat așa.
Arma lui Catrine se afla la câțiva metri de noi.
Six! Era in viață. Acesta se năpusti asupra lui Catrine care era prea uimită pentru a reacționa. Asfel Six îi aplică o lovitură în zona cefei, iar ea se prăbuși la pământ.
Six nu arata prea bine. Era obosit și rănit. Se îndreptă spre mine și căzu in genunchi.
Îmi studie rana și se strâmbă.
Știu că nu mai aveam șanse de vindecare. Cu fiecare clipă ce trecea simțeam cum o parte din energie dispărea. Eram paralizată dim cauza durerii nu mai puteam nici să vorbesc.
Cu greu am mimat pe buze un mulțumesc pe care Six îl observă. M-am uitat în ochii lui verzi unul dintre ei acoperit de un smoc lung de păr, și am închis ochii ușor. Am simțit doar că mă saltă în brațe și se deplasează.

*********

M-am trezit intr-o camera întunecată unde mirosea înțepător a mucegai. Stăteam pe câteva pături ce trebuiau să semene cu un pat. Lângă mine se aflau câteva medicamente și o veioză. Ușa încăperii se deschise și intră o fată cam de cinsprezece ani ținând în mână o tavă cu mâncare.
Cum mă văzu trează chiui de bucurie. Apoi începu să strige:
-S-a trezit!
Nu înțelegem ce se întâmplă.
Curând Six apăru în tocul uși.
Iar fata îi zâmbea mai fericită ca oricând.
-Vezi ti-am spus că pot s-o vindec! Vezi?
-Ești genială! spuse Six recunoscator.
-Hai nu exagera!
-Îmi poate spune și mie cineva ce se întâmplă aici?
-O scuze! Eu sunt Nell, și tu ai cunoscut-o pe sora mea!
-Habar nu am cine e sora ta!
-Ba o ști!
Pentru câteva momente puștoaica m-a încurcat, dar cand ma-m uitat mai atent la chipul ei am rămas înlemnită.
-Jennifer...
-Exact, ai nimerit! spuse ea zambind copilărește.
Avea același păr roșcat și ochi negri semănau atât de mult.
-Ce ai privirea asta tristă?
-Nu știu cum sa-ti spun, dar sora ta a murit...
-Știam asta! și deodată chipul ei luminos se întristă.
-Cum de știai?
-Sofia mai bine ai mânca și discutăm după! spuse Six luând tava cu mâncare din mâna lui Nell, și venind cu ea spre mine.
Amândoi m-au ajutat să mă ridic în șezut și m-au hrănit ca pe un bebeluș. Mâncarea o fost una simplă: mazăre și puțină carne totuși m-a făcut să mă simt mult mai bine.
Six arăta bine, nu mai avea semne de la ranile provocate. Așa că am întrebat:
-Cât timp am fost inconștientă?
Amândoi sau uitat unul la celălalt, iar apoi Six dădu răspunsul:
-Aproximativ două luni!