Ce se ascunde după o mască?

Adevăr

Rămăsesem singură și înconjurată de deșert. Nu puteam să rămân acolo, punându-mi întrebări fără răspuns.
M-am îndreptat spre câmpul de luptă. Am început să alerg cu inima în gât. Trebuia să fac ceva, trebuia.
Când am ajuns era prea târziu.
Cadavre înșirate cât vedeai cu ochii. In aer era un miros de sânge amestecat cu sudoare și praf. Vântul șuiera pe lângă urechile mele, iar un fior rece mă cuprinse.
Am pierdut! Totul s-a dus, totul! Mai întâi Jennifer, apoi Ender, tata și acum jumătate din populația clanului Kalypso. Nu, nu, nu realitatea e mai crudă decât orice coșmar! Și un văl de lacrimi îmi încețoșă vederea.
Am început să merg printre cadavre oprindu-ma în fața unuia. În același timp se opri o altă persoană înaintea aceluiași cadavru.
-Catrine...
Am privit-o în ochi. La fel ca și mine, era sfâșiată de durere.
-Știi, dacă vrei să plângi ești liberă s-o faci! Sunt aici! spun eu printre lacrimi.
M-a privit cateva momente apoi ochii i se umeziră. Brusc, am simțit cum două mâini care mă strâng la piept.
-Oh...Sofia! Îmi pare rău, ai să înțelegi în timp...
Și după ce spuse aceste vorbe se prăbuși la pământ. Speriată, m-am aplecat și am îmbrățișat-o. Când mi-am dus mână după gâtul acesteia ceva m-a electrizat. I-am întors capul și mi-am aruncat ochii asupra cefei.
O bucată metalică îi era implantată în spatele gâtului. Nu era altceva decât acel cip. Am încercat să o resurcitez,dar nu s-a întâmplat nimic. Eric era în spatele meu.
-A murit! Nu mai ai ce face! Cipul i-a ars întregul sistem nervos!
Am rămas înmărmurită. Nu și ea! Datorită durerii nu mai puteam gândi clar. M-am năpustit asupra lui Eric. L-am lovit cu pumnii cu picioarele cu tot corpul. La un momendat nici nu a mai putut ține pasul cu toate loviturile mele. Nervos mi-a cupris mâinile și m-a imobilizat.
-Ce-ai pățit? Ți-a spălat cineva creierul?
-Da-mi drumul sau o s-o pățești! L-am amenințat, dar niciun rezultat.
Ce era în capul lui sec?
Începusem deja să urlu, mă enerva la maxim, iar el nu avea intenția de a-mi da drumul curând.
Când ajunsesem la capătul rabdarilor, cineva a apărut. Tipul cu pelerină. L-a prins pe Eric de ceafă și l-a aruncat la o distanță considerabilă. Apoi se îndreptă spre el cu niște pași calmi și apăsați.
Eric se ridică ca și ars și-l privi cu ură.
-Cine ești? Indentifica-te!
Ca și în celălalt caz, tipul scoase un chicot și se năpusti asupra lui Eric.
Tipul era mult mai puternic decât Eric. Eric în lupta corp la corp era încet și își concentra loviturile asupra punctelor pe care tipul le apara, în schimb tipul era agil și se ferea cu ușurință de loviturile lui Eric.
După modul în care lupta, mi se părea foarte cunoscut, dar oricât aș fi răscolit prin amintiri nu-l puteam indentifica. Probabil că, tipul se plictisise pentru că îi dădu lui Eric o lovitură care l-a purtat ceva mai în spate. Când acesta vru să se ridice, tipul îl opri cu încă o lovitură. Eric nu a mai fost în stare să se mai ridice. Tipul se întoarse spre mine și mă înșfăcă după mijloc și mă saltă din nou în brațele sale. Ca și în cealaltă dată a început să alerge, dar acum alerga spre o direcție total diferită. După vreo jumătate de timp de alergat fără oprire se opri în fața accensorului. Tastă o destinație de care nu mai auzisem până atunci.
Nici măcar în timpul pe care l-am petrecut în accensor, nu mi-a dat drumul. Într-un fel chiar aveam nevoie de cineva care să mă țină în brațe. Mi-am afundat capul în pelerina lui și am început să plâng ca un bebeluș. Nici nu mă bagă în seamă, ceea ce mă bucură. Am ajuns pe o planetă ciudată. Totul era negru inclusiv cerul. Clădirile erau făcute din aliaje metalice, iar totul era gri și negru. Unde ne aflam? Aș fi vrut să-l întreb, dar ceva mă retinea. A înaintat spre o clădire impunatoare și m-a condus intr-o cameră frumos amenajată. Mi-a făcut semn să mă adihnesc apoi plecă. Nu inchise ușa cu o cheie deci nu eram captivă. I-am urmat îndemnul, aruncându-ma în pat și adormind. În noaptea aceea am visat-o pe Catrine care încerca să-mi spună ceva, dar ceva a întrerupt-o, și așa se termină visul. M-am trezit destul de târziu. M-am ridicat în șezut și am rămas o vreme în acea poziție. Brusc, cineva bătu la usa.
Am încuviințat și acesta intră.
Era tipul cu pelerina.
Ținea în mână o tavă cu mâncare. Ce bine, eram lihnită!
Întinse tava spre mine și se așeză pe marginea patului. A așteptat să mănânc, apoi a luat tava și a dat să plece, dar l-am apucat de mâneca. Aveam o bănuială pe care trebuia să o verific. A încercat să se elibereze din strânsoare, dar l-am strâns și mai hotărâtă. L-am tras spre mine, dar el m-a tras spre el. M-am lăsat trasă, iar el mi-a făcut semn să ies din încăpere. I-am urmat îndemnul și m-a condus într-o sală destul de mare.
În sală se aflau mai mulți bărbați care vorbeau între ei, iar când am intrat s-au oprit din vorbit. Tipul mi-a făcut semn să mă așez pe unul dintre scaunele negre. Am observat că acest tip niciodată nu vorbea îmi comunica doar prin semne. Încă unu lucru care îmi dădea de bănuit!
Bărbații s-au apropiat de mine și au început sa-mi pună întrebări. Am răspuns la fiecare întrebare, dar sosise și rândul meu.
-Și defapt cine sunteți? spun eu curioasă.
-Noi suntem conducătorii clanului Kalypso!
Asta da chestie!
-Și unde mă aflu mai exact?
-Te afli pe planeta Uria! Este una dintre planetele independente, ne aparține doar nouă!
-Am înțeles, dar de ce mă aflu aici?
-Tatăl tău a fost unul dintre conducători! Se afla într-o misiune pe pământ împreună cu sora ta!
-Dar, tata și sora mea au muri...! si am fost înecată de un văl de lacrimi.
Conducătorii s-au uitat unii la ceilalți, parcă rămăseseră blocați.
-Ne pare rău, condoleanțe! Ei bine ei se aflau într-o misiune de spionaj. Mama ta s-a reîntors printre noi, dar tatăl și sora ta nu au reușit. Noi i-am rugat să ascundă acest lucru de tine, dar se pare că am adus mai multă durere decât protecție!
-De ce eu nu puteam afla?
-Pentru că tu erai o țintă precisă pentru conducătorul clanului Alfa și fiul său! Din acest motiv conducătorul a încercat să te lichideze deoarece credea că deți anumite secrete din interiorul clanului nostru! Secrete care ar fi putut să-i schimbe obictivele. Dar, datorită lui Six ai fost salvată spre marea noastră bucurie!
-Ce, de unde îl știți pe Six?
-El e unul dintre noi! Și el se afla într-o misiune, dar de ceva timp n-am mai primit nicio veste de la el!
-Mai bine zis era unul dintre noi pentru că el a...a...murit!
-Și el?
Conducătorii au rămas înmărmuriți. Nu mai spuneau nimic. Apoi după ce trecu această tăcere spuseră:
-Vom ataca! Prea multă vărsare de sânge...
N-au terminat bine propoziția că un sunet asurzitor se auzi.
Peretele din dreapta noastră se prăbuși, iar de nicăieri și-au făcut apariția soldații conducătorului clanului Alfa. Cum a văzut toate acestea tipul mă luă de mână și am început să alergăm. Am ieșit din sală lăsându-i acolo pe conducători și am luat-o pe un coridor. La sfârșitul coridorului se afla o ușă, dar drumul ne-a fost blocat de un corp de soldați. Tipul își scoase sabia și se năpusti asupra soldaților lăsându-i inerți. Am ieșit din clădire și ne îndreptam spre un accensor. Când mi-am aruncat ochii asupra peisajului mi s-a făcut pielea de găină. Peste tot erau numai soldați care trăgeau fara mila și remușcare asupra oricarei persoane pe care o vedeau. Nu conta că era un tânăr, um copil sau un vârstnic, nu conta. Eu și tipul care era cu mine am reusit să scăpăm de ploaia de gloanțe, dar când tocmai coșmarul noatru se sfârși cineva apăru în fața noastră.
Eric! Frumos, n-am ce zice!
Tipul se puse în fața mea într-un mod protector. Apoi își scoase sabia de sub pelerină.
Eric încerca să mă zărească, dar eram ascunsă în spatele tipului.
-Sofia ești bine? strigă el spre mine, dar nu i-am răspuns. Adevărul e că mă simțeam vinovată pentru modul meu de a acționa.
Tipul nu-i dădu răgaz și-l atacă. Eric își scoase la rândul său sabia și începu o confruntare între cei doi.
Tipul avea o sabie lungă și îngustă cei dădea posibilitatea de-a de mișca mult mai rapid, însă Eric avea o sabie foarte lată ce îi incetinea mișcările. Amândoi aveau săbiile în X luptându-se pentru supremație. L-a început părea că Eric va avea câștig, dar tipul se încorda și îl împinse pe Eric câțiva pași în spate, dar inaite să se depărteze de inamicul său, Eric își îndreptă vârful săbii asupra feței acestuia. Tipul se feri, dar uită complet de consecințele acestei decizi. Gluga ce-i acoperea fața a căzut. M-am ridicat din poziția mea de ghemuit și am rămas cu gura cascată în ploaia de gloante. Nu putea fi el! Nu putea!
El se întoarse spre mine și mă trânti la pământ pentru că câteva gloanțe urmau să-mi penetreze corpul. Eu eram stana de piatră.
Era oare doar un vis?