Ce se ascunde după o mască?

Planul

M-am trezit foarte devreme. Eric era treaz deja așteptându-ma pe mine. Împreună cu el am înaintat spre încăperea întunecoasă. Acolo ne așteptau Carl și restul bărbaților. Ne-a salutat și ne-au făcut semn să ne așezăm. I-am urmat îndemnul și ne-am așezat, apoi Carl continuă:
-Știți bine ce aveți de făcut, dar înainte de plecare luati-va câteva arme!
Ne-a înmânat câteva arme de buzunar, apoi ne-am îndreptat spre ieșire. Carl și restul bărbaților ne-au urat succes, iar noi am plecat. Eric si cu mine ne-am îndreptat spre cel mai apropiat accensor. Între timp, aflasem unde se afla conducătorul clanului Alfa, pe Jupiter. Avusesem dreptate. Pe la miezul zilei eu și Eric ajusesem la cel mai apropiat accensor. Am pătruns împreună cu Eric în încăperea accensorului și am tastat destinația.
Eric era încruntat și încordat, iar ochii lui albaștri deveniseră cenușii. Ceva nu era în regulă cu el.
-Cei cu fața asta bătută de soartă? chicotesc eu.
-N-am chef de glume!
-E nu, ce-ai fața asta de înmormântare?
-Ce fericită ești! Așa e, mergem spre un magazin cu jucării unde o să ne jucăm cu puști și pistoale. Genial!
-Nu o lua chiar așa! Încerc să fiu optimistă, ajută! De ce nu încerci și tu?
-Pentru că nu pot! Mă simt prea vinovat fața de tine, față de toată lumea! și mă privi pătrunzător.
-E în regulă, te-am iertat deja!
-Dar, nu e de ajuns! Încerci mereu să stai la distanță de mine și asta doare atât de tare! Știu niciodată nu voi fii ca Ender, dar dă-mi o singură șansă!
-Subiect închis Eric! Nu vreau să discut despre asta!
-Știu e prea devreme, dar te rog da-mi o șansă!
-Am spus că este subiect închis, nu mă provoca! spun eu amenințător.
Dar, Eric nu înțelesese semnificația cuvintelor mele. Se apropie din ce în ce mai mult de mine. Nu era de bine! Eram închisă împreună cu el în accensor, nu aveam nicio cale de ieșire. Mă lipi de peretele accensorului și mă săruta sălbatic. L-am împins cu toată forța, dar nu l-am putut clinti. Intr-un final ușile accensorului s-au deschis, semn că ajunsesem la destinație. Atunci s-a depărtat de mine și părăsi încăperea accensorului. L-am urmat și m-am pus în fața sa. M-am apropiat de el ca și cum aș fi vrut să-l sărut, iar el a făcut același lucru. Când tocmai urma ca buzele noastre să se atingă, i-am tras o palmă de toată frumusețea. Încă îi rămăseseră pe obraz urmele degetelor mele. M-a privit înmărmurit.
-Asta a fost ca să înțelegi ce înseamnă un NU categoric!
M-am depărtat de el și mă îndreptam spre clădirea impunatoare. M-a urmat fără a spune ceva.
Ajunsesem în fața porții principale care era păzită de patru soldați.
Aceștia imediat cum ne-au văzut, ne-au încătușat mâinile imobilizandu-ne. Atunci Eric i-a întrerupt.
-Duceti-ma la tatal meu! Am venit să îi prezentăm planurile celor din clanul Kalypso!
Soldații au stat ceva pe gânduri apoi au încuviințat. Ne-au condus intr-o cameră micuța și întunecată. În cameră se afla un colt foarte întunecat. Soldații au plecat lasandu-ne în acea încăpere. Am stat câteva momete în tăcere până când am observat două sclipiri ce ne priveau din colțul întunecat. Un fior m-a trecut pe șira spinării. Persoana aflata în acel colț își arată dantura perfect aliniată ce ieșea în evidență asemenea ochilor. Am înghițit în sec. Persoana a mai înaintat câțiva pași vazandui-se jumătate din față. Nu era nimeni altul decât tatăl lui Eric.
Se apropie de Eric și îi trase o palmă frumușică peste obrazul peste care îl lovisem și eu. În sinea mea chiuiam de bucurie. Eric se împletici câțiva pași în spate.
-Așa mă răsplătești, javră ce ești! Mai bine mă lipseam și de tine!
-Tată nu te-am trădat! Am aflat planurile clanului Kalypso!
-Minți! Și-l apucă de gât ridicându-l în așa fel încât vârfurile talpilor nu mai atingeau solul.
Mi s-a făcut frică. Dacă cu propriul său fiu se purta în acest chip înseamnă că eu eram deja ruinata.
Atunci am strigat.
-Are dreptate! În curând te vor ataca cu o armată mult mai puternică decât crezi. Locul unde se ascund se afla în partea de sud a orașului intr-o cladire veche și prafuita! Așa ne tratezi când noi încercam să te ajutăm!
El făcu ochii mari și se îndreptă spre mine. Mă apucă de gât și mă ridică asemenea lui Eric.
-Ce-ai spus? SPUNE O DATĂ SAU MATUR CU TINE! spuse acesta urlând.
Nu mai puteam vorbi pentru că simțeam că îmi voi înghiți limba. Atunci mă aruncă cu o forță neomeneasca. Am ricoșat intr-un pereta. M-am lovit foarte puternic, iar capul mă durea îngrozitor. Se îndreptă iarăși spre mine urlând ca un bezmetic. Atunci Eric se puse în fața mea explicandu-i încă o dată tot cei spusesem mai devreme.
Conducătorul căzu pe gânduri și spuse:
-Vom ataca! Dar, voi trimite câteva iscoade pentru a adeveri spusele voastre!
Și plecă lasandu-ne în acea încăpere. Eram amețită și slăbită. Nici nu mai gândeam limpede. Eric veni lângă mine și mă îmbrățișa, iar eu am adormit pe umărul acestuia.
Durerea mă cuprinse și devenise tot mai puternică, încât mi-am pierdut conștința.
M-am trezit intr-un peisaj total diferit. Eram intr-un loc ciudat undeva intr-o pădure. Apoi la câțiva metri se aflau un corp de soldați. M-am ascuns după un tufiș, dar nu s-a întâmplat nimic. Am înaintat spre ei, dar nu s-a întâmplat nimic. M-am pus în fata lor, dar nu s-a întâmplat același lucru își continuau discuția liniștiti.
Apoi din tufișuri un grup de copii își facu apariția alergând mâncând pământul. Corpul de soldați i-a obsevat și prinse unul dintre copii.
Copilul prins era o fetiță blondă cu niște ochi verzi superbi. Ceilalți copii erau doi băieți. Unul blond cu ochi albaștri, iar celălalt era brunet cu ochi verzi pătrunzători. Soldați își puseră în cap ceva prea dezgustător cu privire la acea fetiță. Am vrut s-o ajut, dar loviturile mele erau invizibile se pierdeau atunci când încercam să-i lovesc. Unul dintre băieți, cel brunet, a luat un băț și s-a năpustit asupra unui soldat ranindu-l în ochi. Soldații i-au dat drumul fetiței si au început sa-l urmărească pe băiat. Băiatul înainte să se piardă printre crengile copacilor spuse ,, fugi și ai grijă de ea, ne vedem curând". Băiatul blond a luat fetița de mână și au început să alerge.
**********