Ce se ascunde după o mască?

Încercări

Am fost trezită de niște alarme ce sunau îngrozitor de tare. Mi-am părăsit dormitorul și am plecat spre holul principal, dar peisajul m-a făcut să rămân în loc.
Pereții clădirii erau colorați în roșu închis, iar zeci de cadavre stăteau întinse într-o baltă imensă de sânge.
Ce se întâmplase?
Peisajul îmi amintea de ziua morții lui Jennifer. Totul arata la fel!
În spatele meu apăru un corp de soldați. Mi-am luat poziție de luptă, dar înainte să pot face ceva unul dintre ei mă trânti la pământ. De când soldații erau atât de rapizi și agili?
Nu am putut cauta un răspuns pentru că am fost târâtă prin toată sală. Mai aveam puțin și urma sa-mi pierd conștiința, dar o voce groasă și rece mă readuse cu picioarele pe pământ.
Willhem!
-Progrese remarcabile, nu e așa?
N-am putut să-i răspund la întrebare pentru că uimirea mă amuțise.
-Ce s-a întâmplat? Nu mai ai glas?
-Ce cauți aici?
-Știi bine ce caut!
-Eu și Eric nu o să-ti dăm....
El rânji la mine și ridică corpul lipsit de viață a lui Eric. În zona pieptului avea o rană adâncă, iar fața îi era palidă. Rămăsesem încremenită!
-Era unicul tău fiu!
-Dar în același timp o piedică! spuse acesta dezinteresat.
-Cât de crud și lipsit de inimă poți fi? am spus eu încercând să mă abțin lacrimile.
-Nu știu, dar putem încerca! Te oferi voluntară?
Am înghițit în sec și îl priveam cum se apropia tot mai mult de mine.
Își puse mâna pe capul meu și începu să-mi mângâie părul părintește.
-Ti-a spus cineva că ești o copilă frumoasă?
-Termină cu complimentele! Unde e bărbatul acela rece și crud? Omoară - mă mai repede!
-Cineva e nerăbdător!
-Cineva vrea să-ti sucească gâtul! spun eu răstit.
-Pe atât de frumoasă, pe atât de rea în interior!
-Cine vorbea!
-Am dreptate! Eu lupt și distrug pentru putere în schimb tu lupți pentru că în inima ta e numai venin, ură și resentimente! Te vei arde curând!
-N-as fi atât de sigură în locul tău!
Iar atunci un văl de energie mă cuprinse. Nu renunțasem pe deplin la naniții din corpul meu. Willhem avea dreptate, luptam pentru că în inima mea era doar durere și agonie.
Unul dintre pumnii mei îl lipi de un perete, iar celălalt urma sa-l lase lat, dar într-o fracțiune de secundă corpul îi fu învăluit de o lumină orbitoare.
Eric era stătea întins într-o baltă de sânge. Cu un ultim efort a ridicat o mână și a mimat pe buze numele meu.
Când mi-am întors privirea am văzut o siluetă puternică și strălucitoare.
Acela era Willhem?
Din partea lui venea un văl de energie asemănător cu cel pe care Ender îl avusese atunci când își pierdu controlul. Cum ajunsese Willhem la Alfa?
Șirul gândurilor mi-a fost întrerupt când pe neașteptate am fost lipită de un perete, iar o mână îmi penetră abdomenul. Am urlat cât m-au ținut plămânii! Acesta schiță un mic zâmbet și își adânci și mai adânc mâna în abdomenul meu lăsându-ma fără aer. Simțeam cum îmi zdrobește fiecare organ, era dezgustător!
-Înainte să mor vreau să te întreb doar ceva: cum ai făcut rost de Alfa într-un interval atât de scurt?
-Ție ți se pare interval scurt doi ani?
-Ce vrei să spui? am spus confuză.
-În ziua înmormântării lui Ender ai leșinat, iar inconștienta ta a durat până azi, dar acum vei fi pentru totdeauna inconștientă!
Își ridică celălalt braț pregătindu-se să îmi aplice același procedeu.
Dar o mână îi prinse umărul.
-Suficient stăpâne!
Am făcut ochii mari. Era un tip înalt și lat în umeri cu părul negru lung până la fund. Din partea lui nu venea niciun fel de energie, era doar un simplu muritor? Nu credeam pentru că Willhem îl ascultă.
Willhem își scoase mâna din abdomenul meu făcându-ma să scrâșnesc de durere. Îmi întoarse spatele și plecă însoțit de acel tip.
Nu voiam să-i lase să plece aveam prea multe întrebări. Naniții mei îmi creaseră o sabie pe care am îndreptat-o spre tipul cu păr lung.
Îmi imaginam că poate fi mult mai slab pentru că nu simțeam nicio energie care să fi venit de la el.
Când lama săbii urma sa-i penetreze spatele acesta se întoarse și îmi para lovitura cu un simplu deget.
Eram șocată. Câtă putere deținea omul ăsta? Lovitura aceea era cea mai bună pe care o aveam.
Acesta mă privi câteva momente apoi își îndoi degetul atingându-mi mai mult lama săbii.
În secunda a doua corpul meu se afla într-o baltă de sânge. Aveam tăieturi pe tot cuprinsul corpului.
Singurul lucru pe care l-am mai văzut au fost cei doi ucigași pierzându-se în jocul umbrelor făcute de ochii mei.